Reconcilierea istorică franco – germană. Înfiinţarea Comunităţii Europeane a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).

Europa a fost continentul care a construit prima regiune economica a lumii. Un edificiu economic ridicat treptat, a carui activitate a sporit in timp. Prima forma de cooperare europeana este legata de numele lui Jean Monnet, ca “inspirator”, si de cel al ministrului de externe francez, Robert Schuman. Ea purta numele de Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului si a fost infiintata in 1950. Planul Schuman avea in vedere plasarea carbunelui si otelului din Franta si Germania sub autoritate comuna. Cele doua produse urmau sa beneficieze de libera circulatie intre cele doua tari, reglandu-se nivelul productiei din Ruhr. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) a luat fiinta la 18 aprilie 1950 la Paris, in urma acceptarii fara rezerve a Planului Schuman de catre Germania, Italia si Tarile Benelux.Printre scopurile fundamentale ale organismului nou creat se numara rezervarea pacii intre Germania si Franta. Rationamentul era urmatorul: crearea unui asemenea sistem va stimula atat de mult schimburile intre cele doua state si investitiile reciproce incat atacarea unuia de catre celalalt pur si simplu ar deveni un nonsens. De aceea, pe plan istoric, CECO a jucat un rol esential in declansarea procesului de reconciliere si cooperare franco-germana. Noul organism reprezinta prima organizatie europeana care se bucura de prerogative supranationale. Acestea s-au limitat pentru inceput la gestionarea carbunelui si a otelului. CECO inaugureaza, insa modelul european al integrarii care, spre deosebire de alte modele, este supranatioanal si pune astfel bazele Europei comunitare. La 25 martie 1957, la Roma, reprezentantii acelorasi tari care aderasera la CECO semneaza tratatul de constituire a Comunitatii Economice Europene (CEE), cunoscut si sub numele de tratatul de la Roma, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Tratatul avea ca obiectiv “eliminarea barierelor ce divizeaza Europa”. Cu aceasta ocazie s-au stabilit si o noua serie de politici concrete pe diferite domenii: -o uniune vamala industriala, prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare si desfiintarea contingentelor cantitative; -o politica agricola comuna; -o politica comerciala comuna; -o politica concurentiala; In mai multe etape succesive, “cei sase” au redus barierele vamale din interiorul comunitatii astfel incat, in iunie 1968, tarifele intracomunitare au fost in intregime eliminate in paralel cu libera circulatie a persoanelor. Efectele economice petrecute in acelasi interval de timp au fost considerate spectaculoase: comertul intracomunitar a crescut de sase ori, iar schimburile CEE cu terte tari de trei ori. Are loc un proces de specializare, mai ales in domeniul bunurilor de consum, ceea ce a sporit performanta economica si competitivitatea la export a produselor din cadrul comunitatii.