Principala regulă,în funcţie de care se stabileşte dacă o operaţie este supusă taxei pe valoarea adăugată sau nu, o constituie destinaţia produselor livrate sau a serviciilor prestate. Potrivit acestui principiu bunurile şi serviciile sunt supuse taxei în ţara în care se consumă,sau în aceea în care se produc, astfel că :
– bunurile şi serviciile din ţară sau din import sunt supuse T.V.A. dacă
sunt destinate beneficiarilor din România.
– bunurile şi prestările de servicii exportate nu suportă taxă pe valoarea
adăugată.
Operaţiile care intră în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se împart în 3 categorii :
– operaţii supuse taxei pe valoarea adăugată la care se aplică o cotă de
19%.
– operaţii de export şi asimilate exportului care sunt supuse cotei 0.
– operaţii scutite de taxa pe valoarea adăugată.
Aceste operaţii sunt prevăzute la art. 6 din ordonanţă şi nu se admite extinderea lor prin analogie.
Impozitul pe circulaţia mărfurilor care se datora bugetului de stat într-un termen stabilit în funcţie de data încasării facturilor emise,taxa pe valoarea adăugată se datorează bugetului de stat într-un termen stabilit în funcţie de data livrării bunurilor sau prestării serviciilor.
În situaţia introducerii taxei pe valoarea adăugată de la 1.01.1993 toate livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate începând cu această dată se supun taxei indiferent de data încheierii contractelor, a executării produselor sau prestării serviciilor.
Acelaşi regim se aplică şi dacă de exemplu de la 1.01.1994 se reduce sau se majorează cota taxei pe valoarea adăugată.
Taxa datorată bugetului de stat a T.V.A.-ului se determină de regulă lunar pentru toate livrările de bunuri şi prestările de servicii efectuate în cursul unei luni calendaristice.Pentru livrările de bunuri cu decontări succesive se definitivează la finele lunii cantităţile efectiv livrate,se emite de către furnizor factura,cu data ultimei zile din luna în care s-a făcut livrarea şi se regularizează decontarea prin restituirea eventualelor sume achitate în plus sau prin încasarea diferenţei în minus.

De la acest principiu sunt şi derogări aprobate prin ordonanţă sau normele privind taxa pe valoarea adăugată rezultate din :

a) Vânzări de bunuri sau prestări de servicii cu plata în rate reglementate prin contractele încheiate cu beneficiarii.În astfel de situaţii deşi factura se întocmeşte pentru valoarea integrată a bunului sau serviciului,taxa este exigibilă numai pentru suma prevăzută a fi încasată în luna pentru care se întocmeşte decontul.
b) Prestări servicii inclusiv lucrări imobiliare condiţionate de plata unor avansuri sau a unor deconturi succesive.
c) Emiterea unei facturi sau unui alt document legal care determină exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată chiar dacă bunul sau serviciul executat nu a fost livrat sau predat clientului.
d) Importul de bunuri şi servicii.

Pentru bunuri,exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată ia naştere la data înregistrării declaraţiei vamale iar pentru serviciile din import la data recepţiei de către beneficiar.Rezultă că importatorul este obligat să plătească taxa pe valoarea adăugată înainte ca bunurile să fie utilizate sau comercializate.
Preluarea unor bunuri achiziţionate sau fabricate de agentul economic în vederea folosirii sub orice formă sau pentru a fi puse la dispoziţia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit este asimilată livrării conform art. 2.2 din ordonanţă.

Join Us On Telegram @rubyskynews

Apply any time of year for Internships/ Scholarships