Republica Moldova între integrare euroatlantica si Federatia Rusă

Spaţiul european este marcat în prezent de un fenomen complex, cu implicaţii deosebite şi anume fenomenul integrării majorităţii statelor continentului în Uniunea Europeană. În timp ce Statele Unite ale Americii îşi extind „umbrela protectoare” asupra unor zone de pe planetă de gestionarea cărora depinde în mare măsură mediul general de securitate, Europa renaşte de la Vest la Est, propunând în primul rând o soluţie economică şi financiară a problemelor cu care se confruntă, atât în spaţiul integrat, cât şi în spaţiul ei cel mai fragmentat, cel balcanic şi cel est-european. Este o strategie de construcţie a interdependenţelor economice şi culturale, politice şi militare, de aceea între fenomenul de globalizare şi tendinţele de integrare europeană şi euroatlantică ale grupului de state din Centrul şi Estul Europei există o legătură indisolubilă.   Analiza relaţiei dintre Republica Moldova şi NATO  să se bazeze pe o analiză la rece, bazată pe argumente

Argumentul social-politic. În primul rând, atitudinea populaţiei. Există în societatea din Republica Moldova circa 30% din populaţie care au o atitudine pozitivă de NATO şi circa 30% sun nehotărâţi  în această chestiune..

Argumentul financiar.  R. Moldova nu poate să îşi permită aşa-numita neutralitate, din raţiuni evidente. În primul rând, pentru că – spre deosebire de celelate cazuri – nu o garantează nimeni. În al doilea rând, e foarte scumpă. Elveţia şi Suedia plătesc  circa 3-6 miliarde de eurola bugetul apărării, sume  pe care, fi şi proporţional  cu PIB-ul,  R.Moldova nu şi le poate permite.

Argumentul economic. A fi sub umbrela NATO înseamnă  nu doar garanţii de securitate pentru respectivul stat – prin celebrul Articol 5 prin care atacul împoptriva unui stat membru este un atac împotriva Alianţei – ci şi o garanţie pentru investiţiile străine . Pentru R. Moldova, ocolită sistematic de investitori  şi în care banii occidentali preconizaţi să vină sunt, cu precădere, bani politici, nu economici, adică bani direcţionaţi  politic şi care , singuri, niciunde  şi niciodată  nua u pus în mişcare  o economie.

Argumentul militar. R.Moldova are trupe străine pe teritoriul său. Şi nu din vina NATO. Despre NATO nici măcar nu s-a pomenit vreme de 15 ani, dar lucrurile nu au evoluat pozitiv pentru R.Moldova. Dimpotrivă! De ce nu s-ar invoca şi ideea  unei posibile  adeziuni la NATO a Republicii Moldova, după ce Chişinăul a încasat atâtea umilinţe şi eşecuri în ceea ce s-a numit procesul de reglementare  a conflictului  transnistrean! Cel puţin ca altternativă de negociere? Astăzi  a devenit limpede că Federaţia Rusă nu crede lacrimile republicii Moldova. Se pare că nici  în cele Bruxelles-ului. NATO este singura instituţie internaţională care stârneşte la Moscova angoase şi poate  genera cedări.

Argumentul precedentului şi al puterii de negociere. În condiţiile unui blocaj total al negocierelor în conflictul  transnistrean, ce variantă mai are Chişinăul la îndemână? Teoretic, doar una singură, respectiv precedentul georgian. Poate utiliza astăzi R.Moldova un asemenea scenariu? Evident, nu. Pentru că nu l-a pregătit din timp. Pentru că astăzi sau mâine , în R. Moldova, este  imposibil să îţi imaginezi că Parlamentul ar vota unanim direcţia NATO  şi şi-ar asuma  toate consecinţele. În R.Moldova, această variantă nu există.  Şi nu există pentru că populaţia nu  e pregătită, deocamdată, să suporte asemenea tensiune  şi să menţină asemenea miză. Unul dintre motive este că şi elita guvrnamentală nu a pregătit-o niciodată pentru aşa ceva. R.Moldova nu trebuie să îşi anuleze cel mai redutabil element de negiciere pe care l-ar avea cu partea rusă. Dar timpul nu e pierdut.

Argumentul integrării europene. Nici o ţară din spaţiul răsăritean nu s-a integrat în UE fără integrarea în NATO. Şi asta trebuie s ă spună ceva . Integrarea în NATO este un proces care afectează întreaga societate, la nivel sistematic şi uman. Planul  de acţiuni un prevede nimic nimic în ceea ce priveşte  reformarea sectorului militar sau relaţia acestuia cu spaţiul civil. Este o naivitate să crezi că poţi democratiza societăţi din fostul spaţiu sovietic fără a demantela şi reforma, în primul rând, instituţiile de forţă. Aşa cum este provincial şi proba unui complex profund a tot repeta presupusa excepţionaliate a Republicii Moldova.

Argumentul diplomaţiei internaţionale. Una din obsesiile diplomaţiei de la Chişinău în ultimii ani a fost aceea de ajunge să îşi pledeze cauza la mesele internaşionale unde jucătorii contează şi pot genera politici globale care să schimbe relităţile din teren. NATO este un asemenea  loc. Să îl respingi este, din punctul de vedere al Republicii Moldova, o greşeală sau o naivitate.     Argumentul conflictului transnistrean. Dacă acest conflict a fot în primul rând unul geopolitic  şi politic – şi aşa a fost ! – atunci devine evident că orice aşa-zisă soluţie care ar exclude definitiv opţiunea NATO pentru R.Moldova, acum sau în viitor, înseamnă , de fapt o formă de transnistrozare! Adică a doua victorie a Federaţiei Ruse în conflictul transnistrean sau pecetluirea victoriei Federaşiei Ruse în războiul din 1992. Pentru că, în definitiv, acesta a fost şi mai este încă scopul principal al Mocovei în această zonă: blocarea nu atât în UE, cât a NATO la Prut şi rezervarea  poziţiei strategice numite Transnistria, cvare după „soluţionare” se extinde la nivelul Republicii Moldova, ca locaţie strategică şi element de negociere pe axele Ucraina şi Marea Neagră.

sursa : http://plopandrei.blogspot.ro/