Reprezentantii Aliantei Celor Trei Imparati s-au aflat in strinsa legatura in perioada conflictului Impreiului Otoman cu Serbia si Muntenegru. Dupa declansarea conflictului balcanic, Gorceakov si Andrassy s-au intilnit in iulie la Reichstadt, ajungind la o intelegere in privinta intereselor lor reciproce in cadrul crizei. Chiar daca vor aparea diferebduri importante intre varianta austriaca si cea ruseasca a deciziei luate, oamenii de stata au cazut de acord asupra unei politici de cooperare si au rezolvat anumite probleme legate de razboiul aflat in plina desfasurare. Ei au hotarit mentinerea statu quo-ului teritorial in caz ca Imperiul Otoman ar fi invins. Daca statele balcanice ar fi iesit victoriaose insa, urma sa fie efectuata impartirea posesiunilor otomane, fara ca aceasta sa duca totusi la crearea unui stat slav intins. Muntenegru si serbia aveau sa obtina extinderi ale teritoriilor lor, iar Grecia primea Tesalia si Creta. Restul tinuturilor otomane urmau sa fie impartite in tre state autonome, Bulgaria, Rumelia si Anatolia, a caror extindere teritoriala nu era precizata, iar Constantinopolul devenea un oras liber. Cei doi diplomati isi rezervau totodata anumite recompense. Rusiei i se dadea inapoi sudul Basarabiei si i se acorda o extindere a granitei in zona caucaziana, iar Austro-Ungaria obtinea drept compensatie Bosnia si Hertegovina. Tocmai in aceasta privinta vor intra mai tirziu cele doua guverene in contradictie asupra a ceea ce stabilisear ele la Reichstadt. Reprezentantii habsburgi aveau sa pretinda ulterior dreptul de a anexa sau de a decide soarta a aproape intregii zone a celor doua provincii ; in schimb, guvernul rus sustinea ca doar “Croatia turceasca”, o mica enclave din nord-vestul Bosniei adiacenta Dalmatiei, fusese atribuita Vienei. Oricum, s-a stabilit ca Serbia nu avea sa-si atinga principalul obiectiv territorial.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
