Situaţia politică şi economică a Spaniei în sec. al XVIII-lea.

Dacă în sec 17 cel m mare pericol venea din partea unei puteri continentale – Franţa, invidioasă pe puterea Habsburgilor în Europa , în sec 18 pericolul venea din partea englezilor, în timp ce habsburgii austrieci deveneau principalii duşmani continentali ai Spaniei . Sec 18 e marcat de câteva mari evenimente . I-l dintre ele e războiul de succesiune la tronul său. Lipsa de urrmaşi al lui Carol al II-lea dădea speranţe marilor case regale de a pune mâna printr-un urmaş pe avuţiile acestei puteri imperiale. Principalii candidaţi : cel german şi francez. Tronul a fost preluat de nepotul lui Ludovic 14 – Filip devenind al 5. Acesta a domnit jumătate de secol. După el , Carol al III-lea a dus o domnie fructuoasă , plină de reforme şi o politică externă activă , din 1759 până în 1788. În perioada reformelor Spania tindea spre a finisa cu tot tradiţionalismul şi învechirea , pt a urma căi evolutive, noi. Din păcate tendinţele şi bunele intenţii erau mai slabe decât puterea reală de implementare. Spania rămânea o putere preponderent agricolă , înapoiată economic. O piedică serioasă o constituia clerul ce nu concepea posibilitatea de a fi impozitat sau inclus în sistemul economic nicicum. Sa ajuns la refacerea parţială şi numai temporară a finanţelor, prin instituirea unui impozit unic pe venit. A fost infiinţată o bancă, menită să susţină creditul statului. Pt întărirea monarhiei Carol III şia propus să subordoneze biserica puterii absolute a regelui. În acest scop el a trb să înfrunte trei obstacole- inchiziţia, amestecul direct al papei în chestiunile bisericeşti spaniole şi iezuiţii. Inchiziţia a devenit un simplu instrument de poliţie generală. Nr condamnărilor la moarte, sa micşorat considerabil, în 30 de anii sunt doar 4 execuţii. Un concordat cu papalitatea a dat regelui dreptul de a numi în funcţiile bisericeşti, iar taxele bisericeşti au fost abolite. În ceea ce priveşte iezuiţii o mare parte din ei au fost arestaţi şi expulzaţi în It iar averile lor au fost confiscate. Pt dezv comerţului au fost construite căi de comunicaţie securitatea lor fiind în parte înfăptuită prin măsuri contra brigandajului. A fost abolit restrictivul monopol al comerţului cu coloniile. După modelul fr sau englez au fost înfiinţate companiile comerciale care însă nu au dat rezultate. Sec XVIII este martorul încercărilor de refacere a Sp în diferite domenii. Neputînduse însă sprijini pe o temelie solidă, aceste încercări au fost în acelaş timp, contracarate de consecinţele negative ale aproape neîncetatelor conflicte în care este angajată Sp în acest sec deopotrivă “luminat” şi războinic. Nu a putut fi vorba astfel de o adevărată însănătoşire a vieţii spaniole, ci mai degrabă de o covalescenţă a ei. Leacul nu a fost oferit nici de Rev franceză, cu un ecou atît de puternic în Europa. Regenţa care îi ia locul lui Carol III(1788), sub conducerea reginei Maria Luiza, frînează efectul reformelor fostului monarh, dar ia fiinţă totuşi o reformă agrară(1795). În 1793 Sp intră în coaliţie contra FR, dar înfrîntă luptă în continuare împotriva adversarilor acesteia, Anglia şi Portugalia. Războiul de gherilă (1810-1814), modalitate pe care spaniolii o vor sugera şi altor popoare este primul şi alături de campania din Rusia (1812), unul din principalele momente ale prăbuşirii marelui Imp Napoleonian. Pînă în momentul de sinteză care este a.1815, desfăşurată întro tradiţională simţire populară, această revoluţie a făcut ca Sp lui Carol Quintul şi a lui Filip II să păşească m departe, fie şi întro specifică manieră romantică, pe drumul dezvoltării sale moderne.