Situaţia social-economică şi politică a statelor germane în sec. XVII-XVIII.

La începutul sec 17 situaţia socială era una destul de dificilă caracterizată prin mărirea impozitelor. De aici urma şi creşterea preţurilor ce nemulţumea populaţia. Pe de o parte erau nemulţumiri şi probleme interne, pe de altă parte, tot mai multe persoane erau gata să se aventureze în războaie sau în formarea unor grupări criminale care nici de cum nu le era convenabil puterii. Situaţi economică era şi ea dificilă, totuşi mai existau oraşe importante cu o economie puternică. Conflictele interne continuau prin crearea ligii evanghelice şi în 1608 şi celei catolice în 1609. În această perioadă se observă şi ascensiunea statului Brandenburgo- Prusian. Evoluţia sa era posibilă prin politica agrară, repartiţia pământurilor şi a armatei mari.
Pe plan extern statele germane au fost implicate în această perioadă în 5 evenimente importante: războiul de 30 de ani, războiul de 7 ani şi cele 3 împărţiri ale Poloniei. Războiului de 30 de ani a marcat începutul sistemului statal european bazat pe state-naţionale. În Germania, formarea naţiunii a întârziat faţă de alte părţi ale apusului Europei, deoarece existau vreo 400-500 de state mari şi mici, adeseori foarte mici. Această fărâmiţare politică a fost statornicită de către „păcile din Westfalia”, prin care războiul a luat sfârşit în 1648. A fost slăbită autoritatea Imperiului asupra micilor state care, încă din Evul Mediu, aveau tradiţii şi instituţii proprii. Dinastia din care de două sute de ani se alegeau împăraţii, Habsburgii, fiind împiedicată să dea Germaniei forma unei monarhii absolute, a manifestat această tendinţă numai în Austria şi în celelalte provincii unde domnea direct. De atunci, a început să se despartă istoria austriacă de cea a Germaniei, unde protestanţii au primit libertatea religioasă pentru care luptaseră. În schimb, acolo unde Habsburgii erau stăpâni, s-a impus catolicismul cel mai intolerant. Războiul de 7ani a avut ca protagoniste principalele puteri ale vremii: Prusia, Regatul Marii Britaniei, şi Hanovra pe de-o parte şi Austria, Regatul Francez, Imperiul Rus, Suedia, Electoratul Saxonia pe de altă parte. Rezultatul cel mai evident al războiului a fost decăderea puterii Franţei, atât în Americi, cât şi pe continentul european  şi transformarea MariiBritaniei într-o putere colonială dominantă. În plus, marina franceză a fost grav redusă. Frontierele postbelice au fost restaurate la statutul lor antebelic prin Tratatul de la Hubertusburg (februarie 1763). Astfel, Prusiei i se recunoştea stăpânirea asupra Sileziei. Prusia supravieţuise atacului combinat al vecinilor săi, fiecare în parte cu o suprafaţă mai mare şi cu o armată mai numeroasă decât ea. Situaţia existentă şi presiunile Prusiei şi Austriei au făcut posibilă de 3 ori împărţirea Poloniei. În primul caz la 5 august 1772 la Petersburg a fost semnată I-a împărţire a Poloniei unde 1) Austria  primea cnezatul Osvenţim şi Zator, Sudul Cracoviei şi voievodatul Sandomir, Rus şi Belzc( 83mii kmp ) 2) Prusia primea Varmia, Pomorscul , Halborc , Hmelniţcul (fără Torun) şi o parte a Mari Polonii(36miikmp). In urma a II împărţire a Poloniei, Prusia a primit Bielorusia si Ucraina de Est iar Prusiei îi revine Gdansk, Torun si o parte a Poloniei Mari. La 24,10,1795. are loc a III-a împărţirea unde Austria primea: Lublinul , Cracovia , o parte a Poloniei mici. Prusia primea Varşovia , Lomja , Droghicin. Iar în anul 1797 cele 3 state semnează o convenţie prin care se obligă să nu folosească termenul de Regatul Poloniei.