Teorii şi curente ale conceptului „ordinii internaţionale”.

Ordinea este reglementară vieţii sociale în conformitate cu normele, valorile comune. În RI cînd vorbim de ordine, adică tot ce este fără norme, fără reglementare este dezordine. Ordinea internaţională(Or.I-in continuare) este un model de activitate ce susţine scopurile elementare sau primare ale societăţii de state sau ale societăţii internaţionale.Există trei niveluri de analiză a Or.I:1) studierea sistemului de practici şi instituţii care să asigure minimul de ordine.Analiza momentelor negative şi pozitive în societate. 2) studierea generală a Or.I, balanţa de putere, rolul statelor pe arena internaţ.,posibilitatea asigurării securităţii colectivităţii. 3) teoria sistemului internaţ. J.J. Rouseau spunea că nu există Or I deoarece există aşa numita corupţie a naturii umane. Prin Or I H. Bull înţelege un model de activitate ce susţine scopurile elementare sau primare ale societăţii de state sau ale societăţii internaţ. Înainte de a explica ce anume implică acest concept de Or I, el a creat mai întîi cadru, indicînd ce înţelege prin o societate de state– există cînd un grup de state, conştient de anumite interese şi valori comune, formează o societate în sensul că ele se consideră a fi legate în relaţiile dintre ele, contribuind la funcţionarea instituţiilor comune. Două sau m multe state pot fi în contact unul cu altul şi interacţiona astfel încît să fie factorii necesari în calculele celuilalt, fără să fie conştiente de interesele sau valorile comune, concepîndu-se pe ele însele ca supuse unui set comun de reglementări sau cooperînd p/t funcţionarea instituţiilor comune. S.Hoffmann, cînd vb despre Or I, se referă la 2 realităţi. I este mediul interstatal –adică relaţiile care există între diferite unităţi care acţionează pe scena mondială ca deţinătoare ale puterii publice şi ca expresie a dorinţelor şi aspiraţiei indivizilor şi grupurilor care le alcătuiesc. A II realitate este societatea transnaţională –relaţiile care se formează peste hotarele acestor unităţi între indivizi şi grupuri. În viziunea lui Hoffman, ceea ce caracterizează Or I este anarhia, adica absenţa unei puteri centrale deasupra unităţilor şi, deasemenea absenţa sau slăbiciunea normelor comune. Teoreticienii moderni ajung de obicei la concluzia că, ordinea ocupă o poziţie m mai centrală, studiind esenţa pol ext sau a tipurilor de sisteme( Aron,Morgenthau,Waltz). Filozofia pol discută problema ordinii direct şi în 2 moduri: ea se întreabă dacă există o astfel de ordine şi de ce fel de tip este ea şi schiţează ceea ce ar trebui făcut pt a crea sau pt a consolida ordinea. În lucrările lui Morgenthau şi G. Kennan(1951), urmăreşte elogierea diplomaţiei moderate şi sprijinirea unei difiniţii restrînse a interesului naţional.O ordine care se bazează pe un echilibru de forţe, pe o limitare a ambiţiilor în interiorul statelor. Pe de altă parte, teoreticienii nu se înţeleg asupra caracterului constrîngător sau determinant al sistemului. M.Kaplan tinde să îl înţeleagă ca pe o societate dotată cu reguli pt menţinerea jocului, reguli pe care trb să le respecte sau altminteri le violează pe propriu lor risc. Aron, este foarte sceptic în această privinţă: actorii sunt cei care stabilesc şi pot schimba regulile şi fiecare configuraţie le permite un anumit spaţiu de alegere- un spaţiu care este foarte larg pt cei m puternici jucători. Toate teoriile şi curentele Or I postulează că ordinea, în măsura în care ea există, depinde atît de configuraţia puterii statelor, cît şi de practicile statelor (coaliţii, alianţe,etc). Aceste teorii sunt în conflict mai degrabă cu schiţa de teorie, decît cu teoria lui Wallerstein. În viziunea sa, ordinea rezultă din schimburile inegale impuse de sistemul capitalist mondial: el neagă autonomia statelor care sunt doar instrumente ale acestui sistem.