Ultimele probleme importante privind realizarea Uniunii Europene au fost stabilite de către Consiliul European de la Maastricht (9-10 decembrie 1991), iar pentru definitivarea tratatului, negocierile au continuat la nivel de experţi, acesta fiind semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht, de către miniştrii afacerilor externe şi miniştrii de finanţe ai celor douăsprezece state. La baza fenomenului comunitar există aşadar patru tratate, şi anume : Tratatul Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului (Paris 1951), TratatulComunităţii Economice Europene (Roma 1957), Tratatul Comunităţii Energiei Atomice Europene (Roma 1957) şi Tratatul Uniunii Europene (Maastricht 1992).După cum se poate observa, Tratatul de la Maastrichtnu a desfiinţat comunităţile existente, dar a adus modificări în conţinutul tratatelor care au stat la baza lor. Cea mai importantă modificare care se impune atenţiei este, desigur, schimbarea denumirii şi structurii Comunităţii Economice Europene, care va purta în continuare numele de “Comunitate Europeană”, ceea ce indică consacrarea legislativă a noilor realităţi comunitare semnalate pentru prima dată în prevederile Actului Unic European. Perfecţionarea cooperării între statele membre în domeniul afacerilor şi al justiţiei vizează: sporirea protecţiei drepturilor şi a intereselor cetăţenilor statelor comunitare prin instituirea cetăţeniei Uniunii Eropene ; relevarea rolului important al partidelor politice la nivel comunitar în privinţa integrării; afirmarea identităţii Uniunii Europene în viaţa internaţională cu concursul unei politici de apărare comună a statelor membre.Acestea sunt direcţiile sociale în temeiul cărora este concepută înfăptuirea Uniunii Europene. În ceea ce priveşte cea de-a doua deschidere semnificativă înfăptuită prin Tratatul de la Maastricht – referitoare la moneda unică – care poate fi realizată prin aducerea la numitor comun a ratelor de schimb valutar, ea va avea drept rezultat stabilitatea preţurilor şi, în special, va asigura în egală măsură suportul politicilor economice comunitare şi de liberă concurenţă comercială între graniţele Uniunii. Această din urmă măsură este de natură să rezolve înfăptuirea procesului integraţionist.Deşi în prezent ECU este doar un instrument de calcul în vederea schimburilor valutare, aplicaţiile practice ale acestei monede nu s-au lăsat aşteptate. Astfel, ea poate fi folosită încă de pe acum pentru a deschide conturi bancare în ECU, pentru a plăti bunuri şi servicii cu cecuri ECU, dar cel mai important rol îl îndeplineşte în cadrul tranzacţiilor monetare interbancare. O notă aparte o reprezintă facilitarea de către tratatul de la Maastricht a înfăptuirii obiectivelor Cartei Sociale adoptate de Comunitate în 1989.Între aceste obiective se regăsesc: asigurarea dreptului de exercitare a oricărei profesii în ţara comunitară aleasă de subiect; asigurarea libertăţii de alegere a unui post şi dreptul la remuneraţie echitabilă; asigurarea dreptului la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă; asigurarea dreptului la protecţie socială potrivit sistemului în vigoare în ţara aleasă; asigurarea egalităţii între femei şi barbaţi; asigurarea unui venit minim pentru persoanele majore, etc.