După Țările de Jos, Italia, Ungaria, Germania și Franța, și Polonia își exprimă clar poziția împotriva unei aderări accelerate a Ucraina și Republica Moldova la Uniunea Europeană.
Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a declarat într-un interviu că ideea unei „scurtături” către aderare, discutată la nivelul Comisia Europeană, nu este acceptabilă.
„Credem că Ucraina trebuie să îndeplinească toate condițiile, așa cum a trebuit și noi”, a subliniat oficialul, adăugând că negocierile vor include capitole dificile precum agricultura și transporturile.
Deși liderii Uniunea Europeană au aprobat deschiderea negocierilor tehnice în decembrie 2025 și au recunoscut progresele realizate de Chișinău și Kiev, procesul de aderare rămâne unul complex, bazat pe principiul unanimității.
În timp ce state precum Suedia și Danemarca susțin finalizarea negocierilor până în 2027, opoziția unor state influente face ca o aderare rapidă să fie puțin probabilă în viitorul apropiat.
Statele care se opun accelerării aderăriiUngaria – Sub conducerea premierului Péter Magyar, Budapesta se opune aderării rapide a Ucrainei, invocând faptul că țara se află în război. Parlamentul ungar a adoptat o moțiune de respingere, argumentând că aderarea unui stat aflat în conflict ar putea implica direct UE.
Franța și Germania – Considerate „motorul” UE, cele două state resping ideea unor scurtături procedurale. Oficialii susțin că o aderare rapidă ar putea destabiliza instituțiile europene și ar întâmpina rezistență din partea opiniei publice.
Țările de Jos și Italia – Aceste state au transmis Comisia Europeană că nu susțin modelul „aderare întâi, integrare mai târziu”, insistând pe respectarea strictă a criteriilor de aderare.
Austria – Fostul cancelar Karl Nehammer s-a declarat ferm împotriva unei proceduri accelerate, subliniind că nu trebuie acordat tratament preferențial Moldovei și Ucrainei în comparație cu statele din Balcanii de Vest.
ConcluzieDeși sprijinul pentru integrarea europeană a Republicii Moldova și Ucrainei rămâne solid la nivel declarativ, tot mai multe state membre insistă că procesul trebuie să urmeze parcursul tradițional. În aceste condiții, o aderare „fulger” până în 2027 devine din ce în ce mai puțin realistă.