Prostitutia in România
In România, prostitutia este cunoscuta de multa vreme desi, ca urmare a influentelor orientale, in vechile hotare ale teritoriilor romanesti femeia avea, cu putine exceptii, o lipsa de libertate totala, fiind supusa complet dominatiei exercitate de parinti sau de sot.
In pofida acestei atitudini traditionale fata de femeie, in Evul Mediu prostitutia era raspandita atat in Moldova cat si in Tara Româneasca, asa cum consemneaza diferitele marturii ale unor calatori straini si vechile cronici. In vremea lui Voda Caragea, la Bucuresti, numarul de prostituate, denumite kiramale si talanite, era atat de mare incat i s-a sugerat domnitorului sa impuna taxe speciale pe comertul practicat de ele, ceea ce i-a adus, se pare, venituri insemnate. O data cu raspandirea prostitutiei au capatat o larga raspandire si bolile, din care sifilisul a avut efecte devastatoare, fapt remarcat si de medicii romani in perioada de dezvoltare a igienei si medicinei publice.
Prostitutia de tip institutionalizat, sub forma caselor de toleranta, a cunoscut o mare inflorire, mai ales in perioada interbelica, “emblema” ei reprezentand-o celebra “Cruce de Piatra” din cartierul Dudesti, segregata de alte zone ale Bucurestiului prin traditionalul “felinar rosu”. In cadrul ei lucrau “tarfele cu condicuta”, inregistrate legal la politie si examinate periodic medical. Incaperile erau sordide, iar conditiile igienice dintre cele mai proaste. Totusi, o mare parte din bucurestenii varstnici isi amintesc si astazi cu “nostalgie” de acest loc, in care au avut pentru prima data o legatura sexuala cu o femeie, care i-a initiat in primele taine ale erotismului. Alaturi de prostitutia tolerata de stat, prostitutia de strada, ocazionala sau sistematica si fara autorizatie era extrem de raspandita in capitala si in alte orase ale tarii.
Regimul comunist, prin rigorile sale impuse de “morala de tip nou”, a pus capat prostitutiei legalizate, dar n-a putut impiedica practicarea ei. Date fiind privatiunile materiale si tentatiile oferite de aceasta profesie, numeroase tinere practicau prostitutia cu strainii, in restaurante, baruri si hoteluri de lux, vazand in turistii straini pe singurii barbati capabili sa le ofere castiguri si avantaje materiale substantiale, eventual o oferta de casatorie. Alteori chiar organele de represiune stimulau prostitutia, utilizand-o in scopuri politice, cooperand cu profesionistele pentru a obtine informatii despre straini.
Dupa decembrie 1989, prostitutia a iesit din relativul ei anonimat si din semiclandestinitatea ei, pentru a cunoaste o alrga expansiune. Dincolo de propria optiune a unor prostituate exersate sau ocazionale de a practica aceasta ocupatie in Turcia sau alte tari, a aparut o adevarata “industrie a sexului” circumscrisa, in majoritatea cazurilor, retelei hoteliere românesti. Prostitutia s-a practicat si se practica in marile unitati hoteliere situate in zone cu mare trafic turistic cum sunt: Constanta, Timisoara, Braila, Galati, Arad, Oradea, Baia Mare, Suceava, Brasov, Predeal si, bineinteles, Bucuresti, in principalele sale hoteluri sau stabilimente de distractie. Au patruns totodata in Romania retele internationale ale traficului de carne vie, care, sub emblema inofensiva a unor firme care cauta dansatoare, manechine sau alte lucratoare pentru strainatate, recruteaza prostituate pentru diferite tari (in special Turcia, Grecia, Italia, Franta si Germania). Multe tinere ajunse in strainatate prin intermediul acestor firme au constatat ca de fapt semnasera un contract pentru practicarea prostitutiei.
Alteori prostitutia este patronata de asa-zisele agentii matrimoniale care nu sunt altceva decat locuri de intalnire intre parteneri de sex, a caror cunostinta este mediata de patron, care isi asuma rolul de proxenet. Multe dintre acestea publica la rubrica de anunturi ale ziarelor solicitari de prietenie sau companie provenite de la persoane din tara si din strainatate. Angajarea in prostitutie prin intermediul proxenetilor, persoane deosebit de intreprinzatoare, este una dintre caile principale prin care o tanara din Romania devine profesionista.
In ce priveste caracteristicile principale ale prostituatelor din România, conform cu informatiile date de organele de politie, majoritatea provin din familii dezorganizate, au mari deficiente de cultura si educatie si refuza sa munceasca in alte domenii de activitate legala. In cea mai mare parte provin din zone sarace economic, de exemplu din Moldova, care furnizeaza circa 40% din toate prostituatele identificate de politie. Unele lucreaza pe cont propriu, dar cele mai multe sunt exploatate de proxeneti, care au fost sau mai sunt: taximetristi, ghizi in domeniul turismului, cadre hoteliere, chelneri sau simpli pensionari care detin apartamente destinate sexului. Desi nu exista informatii precise cu privire la ierarhia prostituatelor, cele care activeaza in cadrul marilor hoteluri sau restaurante sunt mai stilate si mai bine educate. In afara acestui grup de prostituate exista cele care isi exercita meseria in propriile locuinte sau in locuinte puse special la dispozitie de proxeneti.
O categorie aparte de prostituate pentru cazul României o reprezinta cele care isi desfasoara activitatea in zonele de parcare, special amenajate de-a lungul unor sosele principale, pentru TIR-urile conduse de soferii straini, in special turci. O parte importanta dintre aceste parcari sunt dotate cu service-uri, baruri si alte facilitati, printre care si existenta unor prostituate, cum este de exemplu cazul zonei care leaga Ramnicu Valcea de statiunea Calimanesti.
Prostitutia juvenila este de asemenea extrem de raspandita in România, “copiii strazii” furnizand un veritabil “debuseu” atat pentru pedofilii romani, cat si pentru cei straini. Pe de alta parte, in traficul cu carne vie sunt inclusi si copiii. O serie de cazuri de adoptie din anii trecuti, in conditiile existentei unei legislatii deficitare, nu erau altceva decat forme disimulate de recrutare pentru prostitutie.
Prostitutia este atat de raspandita in România, incat pana si in legea invatamantului este prevazuta o reglementare speciala (art. 11) care interzice desfasurarea in scoli, camine, internate, cantine, cluburi, case de cultura, baze si complexuri culturale a activitatilor care “incalca principiile fundamentale ale moralei primejduind sanatatea fizica sau psihica a tineretului”. Obiectivul articolului este prevenirea prostitutiei in mediul scolar.
In martie 1996 au fost adoptate modificari si completari ale legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea delictelor de prostitutie si proxenetism, separat de Codul Penal si Codul de Procedura, adoptate de Senat, dar respinse de Camera Deputatilor. Conform modificarilor mentionate, “atragerea de persoane, sub orice forma, savarsita in localuri, parcari, pe strazi sau in alte locuri publice, in vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale, precum si indemnul sau determinarea, in acelasi scop, a unei persoane la savarsirea unor astfel de fapte”.Completarile la legea mentionata se adauga celor aduse Codului Penal, care pedepsesc actul de prostituare cu privare de libertate de la 6 luni la 4 ani, o pedeapsa mai severa decat cea aplicata inainte de 1990.
In pofida acestor masuri cu caracter legislativ si a actiunilor sporadice intreprinse de organele de politie, prostitutia are o mare extindere in România, partial si datorita eficacitatii reduse a controlului in acest domeniu. Desi moralistii apreciaza ca prostitutia trebuie interzisa, trebuie precizat ca in Romania de astazi nu comercializarea sexualitatii ca atare reprezinta veritabila problema, ci toate celelalte probleme sociale asociate cu ea: violenta, agresiunea, exploatarea economica si sexuala a prostituatei si mai ales raspandirea bolilor asociate cu aceasta profesiune (sifilisul si SIDA). Intre 1992-1995 au fost inregistrate numai in Bucuresti 5800 de cazuri de sifilis contactat in urma unor relatii cu partenere de ocazie. Numai o singura prostituata in varsta de 22 ani, bolnava de sifilis si SIDA a reusit sa imbolnaveasca 156 de barbati (“Libertatea”, 1996).
Cauzele prostitutiei in Romania par sa contrazica ideile acelor sociologi din Occident care sustin ca acest fenomen nu este dependent de presiunile economice. Putinele cercetari facute in România au permis identificarea urmatorilor factori care determina angajarea unor tinere in prostitutie:
1. somajul – in conditiile procesului de restructurare a unor intreprinderi sau santiere sau in cazul incetarii activitatii acestora numeroase tinere (mai ales muncitoarele necalificate si absolventele fostelor licee cu profil industrial) nu mai pot gasi de lucru in alta parte, alegand calea prostitutiei ca fiind unicul mijloc de subzistenta
2. nivelul scazut al salariilor si conditiile grele de munca – multe prostituate tinere au parinti batrani in intretinere si ele insele au o situatie familiala grea, fiind abandonate de soti, divortate, cu copii mici de crescut, deoarece si-au intemeiat familii foarte devreme, cand optiunea pentru casatorie a fost complet lipsita de discernamant
3. climatul educational deficitar – in familiile de unde provin ambii parinti sau numai unul din ei consuma excesiv alcool, conflictele si bataile sunt permanente, lipsa afectiunii parentale este o constanta. Afinitatea cu subculturi infractionale a parintilor determina episoade traumatice in care tanara poate fi implicata (viol, adesea comis chiar de tata sau de concubinul mamei, maltratare, abuz si alungarea de acasa). La acestea se adauga lipsa de supraveghere, abandonul scolar, intrarea intr-un anturaj favorabil prostitutiei (o prietena care sunt deja in acest domeniu)
4. proxenetii sau codosii – la indemnul acestora se face recrutarea in prostitutie. Acest factor stimuleaza si precipita procesul angajarii in prostitutie. Exista o mare varietate a modalitatilor de recrutare prin intermediul acestor persoane, de la indemnurile propriilor “iubiti” ai tinerelor pana la ademenirea exercitata de diferite persoane cu care acestea vin in contact (patronii unitatilor in care lucreaza, proprietarii camerelor inchiriate de ele sau chiar unele rude mai varstnice).
Angajarea pe calea prostitutiei, in România, este mediata de numerosi alti factori predispozanti printre care:
• esecul familial personal (multe prostituate sunt divortate)
• angajarea in viata sexuala la varste foarte fragede (15 ani sau chiar mai devreme)
• agresare sexuala precedenta (violate in copilarie sau adolescenta)
• practicarea unor meserii cu “afinitate ocupationala” fata de cea de prostituata (chelnerite, cadre de deservire in unitati de alimentati publica)
• atractia exercitata de o mserie “interesanta”, lipsita de rutina si dificultatile ocupatiei cotidiene, si care promite o serie de avantaje: venituri mari, posibilitati de distractie sporite, intalnirea unor oameni interesanti etc.
Concluzie: Cel putin pentru perioada de tranzitie, eradicarea sau ameliorarea prostitutiei in România pare o utopie. Pentru a tine fenomenul sub control, acesta trebuie legalizat. Chiar daca, in acest fel, România se va confrunta cu alte probleme, cel putin vor fi eliminate acelea care fac in prezent din profesia de prostituata o afacere extrem de sordida in interesul aproape exclusiv al proxenetilor si al celor care patroneaza exploatarea sexuala a tinerelor. O politica represiva in domeniul sexualitatii si a prostitutiei in special, nu a avut si nici nu poate sa aiba eficienta revendicata de moralistii si “aparatorii” imaginii României in lume. Dimpotriva, ea va mentine prostitutia la cote si mai inalte si va agrava si mai mult problemele sociale si medicale cu care aceasta institutie este asociata in prezent.
In România, prostitutia este cunoscuta de multa vreme desi, ca urmare a influentelor orientale, in vechile hotare ale teritoriilor romanesti femeia avea, cu putine exceptii, o lipsa de libertate totala, fiind supusa complet dominatiei exercitate de parinti sau de sot.
In pofida acestei atitudini traditionale fata de femeie, in Evul Mediu prostitutia era raspandita atat in Moldova cat si in Tara Româneasca, asa cum consemneaza diferitele marturii ale unor calatori straini si vechile cronici. In vremea lui Voda Caragea, la Bucuresti, numarul de prostituate, denumite kiramale si talanite, era atat de mare incat i s-a sugerat domnitorului sa impuna taxe speciale pe comertul practicat de ele, ceea ce i-a adus, se pare, venituri insemnate. O data cu raspandirea prostitutiei au capatat o larga raspandire si bolile, din care sifilisul a avut efecte devastatoare, fapt remarcat si de medicii romani in perioada de dezvoltare a igienei si medicinei publice.
Prostitutia de tip institutionalizat, sub forma caselor de toleranta, a cunoscut o mare inflorire, mai ales in perioada interbelica, “emblema” ei reprezentand-o celebra “Cruce de Piatra” din cartierul Dudesti, segregata de alte zone ale Bucurestiului prin traditionalul “felinar rosu”. In cadrul ei lucrau “tarfele cu condicuta”, inregistrate legal la politie si examinate periodic medical. Incaperile erau sordide, iar conditiile igienice dintre cele mai proaste. Totusi, o mare parte din bucurestenii varstnici isi amintesc si astazi cu “nostalgie” de acest loc, in care au avut pentru prima data o legatura sexuala cu o femeie, care i-a initiat in primele taine ale erotismului. Alaturi de prostitutia tolerata de stat, prostitutia de strada, ocazionala sau sistematica si fara autorizatie era extrem de raspandita in capitala si in alte orase ale tarii.
Regimul comunist, prin rigorile sale impuse de “morala de tip nou”, a pus capat prostitutiei legalizate, dar n-a putut impiedica practicarea ei. Date fiind privatiunile materiale si tentatiile oferite de aceasta profesie, numeroase tinere practicau prostitutia cu strainii, in restaurante, baruri si hoteluri de lux, vazand in turistii straini pe singurii barbati capabili sa le ofere castiguri si avantaje materiale substantiale, eventual o oferta de casatorie. Alteori chiar organele de represiune stimulau prostitutia, utilizand-o in scopuri politice, cooperand cu profesionistele pentru a obtine informatii despre straini.
Dupa decembrie 1989, prostitutia a iesit din relativul ei anonimat si din semiclandestinitatea ei, pentru a cunoaste o alrga expansiune. Dincolo de propria optiune a unor prostituate exersate sau ocazionale de a practica aceasta ocupatie in Turcia sau alte tari, a aparut o adevarata “industrie a sexului” circumscrisa, in majoritatea cazurilor, retelei hoteliere românesti. Prostitutia s-a practicat si se practica in marile unitati hoteliere situate in zone cu mare trafic turistic cum sunt: Constanta, Timisoara, Braila, Galati, Arad, Oradea, Baia Mare, Suceava, Brasov, Predeal si, bineinteles, Bucuresti, in principalele sale hoteluri sau stabilimente de distractie. Au patruns totodata in Romania retele internationale ale traficului de carne vie, care, sub emblema inofensiva a unor firme care cauta dansatoare, manechine sau alte lucratoare pentru strainatate, recruteaza prostituate pentru diferite tari (in special Turcia, Grecia, Italia, Franta si Germania). Multe tinere ajunse in strainatate prin intermediul acestor firme au constatat ca de fapt semnasera un contract pentru practicarea prostitutiei.
Alteori prostitutia este patronata de asa-zisele agentii matrimoniale care nu sunt altceva decat locuri de intalnire intre parteneri de sex, a caror cunostinta este mediata de patron, care isi asuma rolul de proxenet. Multe dintre acestea publica la rubrica de anunturi ale ziarelor solicitari de prietenie sau companie provenite de la persoane din tara si din strainatate. Angajarea in prostitutie prin intermediul proxenetilor, persoane deosebit de intreprinzatoare, este una dintre caile principale prin care o tanara din Romania devine profesionista.
In ce priveste caracteristicile principale ale prostituatelor din România, conform cu informatiile date de organele de politie, majoritatea provin din familii dezorganizate, au mari deficiente de cultura si educatie si refuza sa munceasca in alte domenii de activitate legala. In cea mai mare parte provin din zone sarace economic, de exemplu din Moldova, care furnizeaza circa 40% din toate prostituatele identificate de politie. Unele lucreaza pe cont propriu, dar cele mai multe sunt exploatate de proxeneti, care au fost sau mai sunt: taximetristi, ghizi in domeniul turismului, cadre hoteliere, chelneri sau simpli pensionari care detin apartamente destinate sexului. Desi nu exista informatii precise cu privire la ierarhia prostituatelor, cele care activeaza in cadrul marilor hoteluri sau restaurante sunt mai stilate si mai bine educate. In afara acestui grup de prostituate exista cele care isi exercita meseria in propriile locuinte sau in locuinte puse special la dispozitie de proxeneti.
O categorie aparte de prostituate pentru cazul României o reprezinta cele care isi desfasoara activitatea in zonele de parcare, special amenajate de-a lungul unor sosele principale, pentru TIR-urile conduse de soferii straini, in special turci. O parte importanta dintre aceste parcari sunt dotate cu service-uri, baruri si alte facilitati, printre care si existenta unor prostituate, cum este de exemplu cazul zonei care leaga Ramnicu Valcea de statiunea Calimanesti.
Prostitutia juvenila este de asemenea extrem de raspandita in România, “copiii strazii” furnizand un veritabil “debuseu” atat pentru pedofilii romani, cat si pentru cei straini. Pe de alta parte, in traficul cu carne vie sunt inclusi si copiii. O serie de cazuri de adoptie din anii trecuti, in conditiile existentei unei legislatii deficitare, nu erau altceva decat forme disimulate de recrutare pentru prostitutie.
Prostitutia este atat de raspandita in România, incat pana si in legea invatamantului este prevazuta o reglementare speciala (art. 11) care interzice desfasurarea in scoli, camine, internate, cantine, cluburi, case de cultura, baze si complexuri culturale a activitatilor care “incalca principiile fundamentale ale moralei primejduind sanatatea fizica sau psihica a tineretului”. Obiectivul articolului este prevenirea prostitutiei in mediul scolar.
In martie 1996 au fost adoptate modificari si completari ale legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea delictelor de prostitutie si proxenetism, separat de Codul Penal si Codul de Procedura, adoptate de Senat, dar respinse de Camera Deputatilor. Conform modificarilor mentionate, “atragerea de persoane, sub orice forma, savarsita in localuri, parcari, pe strazi sau in alte locuri publice, in vederea practicarii de raporturi sexuale cu acestea spre a obtine foloase materiale, precum si indemnul sau determinarea, in acelasi scop, a unei persoane la savarsirea unor astfel de fapte”.Completarile la legea mentionata se adauga celor aduse Codului Penal, care pedepsesc actul de prostituare cu privare de libertate de la 6 luni la 4 ani, o pedeapsa mai severa decat cea aplicata inainte de 1990.
In pofida acestor masuri cu caracter legislativ si a actiunilor sporadice intreprinse de organele de politie, prostitutia are o mare extindere in România, partial si datorita eficacitatii reduse a controlului in acest domeniu. Desi moralistii apreciaza ca prostitutia trebuie interzisa, trebuie precizat ca in Romania de astazi nu comercializarea sexualitatii ca atare reprezinta veritabila problema, ci toate celelalte probleme sociale asociate cu ea: violenta, agresiunea, exploatarea economica si sexuala a prostituatei si mai ales raspandirea bolilor asociate cu aceasta profesiune (sifilisul si SIDA). Intre 1992-1995 au fost inregistrate numai in Bucuresti 5800 de cazuri de sifilis contactat in urma unor relatii cu partenere de ocazie. Numai o singura prostituata in varsta de 22 ani, bolnava de sifilis si SIDA a reusit sa imbolnaveasca 156 de barbati (“Libertatea”, 1996).
Cauzele prostitutiei in Romania par sa contrazica ideile acelor sociologi din Occident care sustin ca acest fenomen nu este dependent de presiunile economice. Putinele cercetari facute in România au permis identificarea urmatorilor factori care determina angajarea unor tinere in prostitutie:
1. somajul – in conditiile procesului de restructurare a unor intreprinderi sau santiere sau in cazul incetarii activitatii acestora numeroase tinere (mai ales muncitoarele necalificate si absolventele fostelor licee cu profil industrial) nu mai pot gasi de lucru in alta parte, alegand calea prostitutiei ca fiind unicul mijloc de subzistenta
2. nivelul scazut al salariilor si conditiile grele de munca – multe prostituate tinere au parinti batrani in intretinere si ele insele au o situatie familiala grea, fiind abandonate de soti, divortate, cu copii mici de crescut, deoarece si-au intemeiat familii foarte devreme, cand optiunea pentru casatorie a fost complet lipsita de discernamant
3. climatul educational deficitar – in familiile de unde provin ambii parinti sau numai unul din ei consuma excesiv alcool, conflictele si bataile sunt permanente, lipsa afectiunii parentale este o constanta. Afinitatea cu subculturi infractionale a parintilor determina episoade traumatice in care tanara poate fi implicata (viol, adesea comis chiar de tata sau de concubinul mamei, maltratare, abuz si alungarea de acasa). La acestea se adauga lipsa de supraveghere, abandonul scolar, intrarea intr-un anturaj favorabil prostitutiei (o prietena care sunt deja in acest domeniu)
4. proxenetii sau codosii – la indemnul acestora se face recrutarea in prostitutie. Acest factor stimuleaza si precipita procesul angajarii in prostitutie. Exista o mare varietate a modalitatilor de recrutare prin intermediul acestor persoane, de la indemnurile propriilor “iubiti” ai tinerelor pana la ademenirea exercitata de diferite persoane cu care acestea vin in contact (patronii unitatilor in care lucreaza, proprietarii camerelor inchiriate de ele sau chiar unele rude mai varstnice).
Angajarea pe calea prostitutiei, in România, este mediata de numerosi alti factori predispozanti printre care:
• esecul familial personal (multe prostituate sunt divortate)
• angajarea in viata sexuala la varste foarte fragede (15 ani sau chiar mai devreme)
• agresare sexuala precedenta (violate in copilarie sau adolescenta)
• practicarea unor meserii cu “afinitate ocupationala” fata de cea de prostituata (chelnerite, cadre de deservire in unitati de alimentati publica)
• atractia exercitata de o mserie “interesanta”, lipsita de rutina si dificultatile ocupatiei cotidiene, si care promite o serie de avantaje: venituri mari, posibilitati de distractie sporite, intalnirea unor oameni interesanti etc.
Concluzie: Cel putin pentru perioada de tranzitie, eradicarea sau ameliorarea prostitutiei in România pare o utopie. Pentru a tine fenomenul sub control, acesta trebuie legalizat. Chiar daca, in acest fel, România se va confrunta cu alte probleme, cel putin vor fi eliminate acelea care fac in prezent din profesia de prostituata o afacere extrem de sordida in interesul aproape exclusiv al proxenetilor si al celor care patroneaza exploatarea sexuala a tinerelor. O politica represiva in domeniul sexualitatii si a prostitutiei in special, nu a avut si nici nu poate sa aiba eficienta revendicata de moralistii si “aparatorii” imaginii României in lume. Dimpotriva, ea va mentine prostitutia la cote si mai inalte si va agrava si mai mult problemele sociale si medicale cu care aceasta institutie este asociata in prezent.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
