Memoria

Stim din viata de toate zilele ca cele percepute de noi in trecut,cele citite sau gandite etc. nu dispar dupa ce faptul s-a consumat.In mod obisnuit,reproducem in minte chipurile oamenilor pe care i-am cunoscut,infatisarea locurilor prin care am trecut,ganduri,lucruri spuse,auzite sau citite s.a.m.d.Un obiect pe care l-am mai vazut ,o melodie pe care am mai auzit-o etc. ne apar,cand le percepem din nou,ca ceva familiar,adica le recunoastem.In toate aceste cazuri este vorba de procesul psihic denumit memorie.Si memoria este o forma de reflectare a realitatii.Specific pentru memorie este insa faptul ca reflecta aspecte ale experientei noastre anterioare.Din exemplele de mai sus rezulta ca putem definii memoria ca fiind procesul psihic ce consta in intiparirea,pastrarea si reproducerea sau recunoasterea a ceea ce a facut parte din experienta noastra trecuta.Memoria nu se manifesta numai in anumite momente ale vieti.Ea se manifesta in permanenta,in intreaga noastra viata psihica.Lucrurile pe care le percepem au pentru noi un inteles si ne putem servi de ele,pentru ca experienta anterioara,actualizata de memorie,ne ajutala aceasta.Gandurile noastre au un sir,o continuitate pentru ca in fiecare clipa tinem minte ce am gandit inainte cu o secunda,cu un minut,cu o ora.Memoria da continuitate vetii noastre sufletesti.Datorita memoriei,experienta individului se largeste si se imbogateste necontenit.Memoria se bazeaza in special pe formarea si actualizarea legaturilor nervoase temporare.Legile formarii si stingeriii reflexului conditionat explica in mare masura fenomenele de memorare si uitare.Cercetarile moderne au scos in evidenta existenta unor procese fiziologice elemntare care pot de asemenea contribui la elucidarea problemelor memoriei.Astfel s-a stabilit ca anumite celule corticale au rolul unor condensatori de energie nervoasa,care-si continua descarcarea catva timp dupa incetarea stimulului.S-a putut stabili existenta unor asa-zise circuite reverberante,in care influxul nervos poate circula printr-un lant inchis,facilitandu-se astfel traseul respectiv.In general prin structura sa ,creierul este capabil de fenomene de remanenta :anumite fenomene bioelectrice produse de un stimul care poate continua sau reaparea si dupa disparitia stimulului initial.

Invatarea

Termenul memorie si invatare sunt destul de greu de delimitat,intrucat au multe aspecte comune.Sa incercam in cele ce urmeaza sa precizam sferele celor doua notiuni.Am vazut mai sus ca memoria este procesul psihic constand in retinerea,pastrarea,reproducerea unor fapte din experienta noastra anterioara.Sa vedem acum prin ce se caracterizeaza invatarea :A) In timp ce memoria este,in special,o modalitate de reflectare,invatarea se defineste in special ca o activitate prin care ne fixam cunostintele in memorie.B) Invatarea este o activitate mai complexa decat simpla memorare.Invatarea implica un effort de intelegere,de sistematizare si organizare a cunostintelor,exercitii de utilizare a acestora in practicaC) Invatarea acopera o arie mai larga de fenomene decat simpla memorare.Astfel ,de exemplu,un elev rezolvand probleme la matematica,isi perfectioneaza ,prin acestea,priceperea de a rezolva probleme,de aa-si utiliza cunostintele matematice in mod independent si original etc.Aceasta perfectionare este o forma de invatare.termenul memorare insa nu exprima cele ce se petrec in cazul dat.Un specialist in domemeniul culorilor invata sa distinga ,exercitandu-se,nuante foarte fine de culoare.Este o perfectionare a sensibilitatii sale cromatice careia de asemenea i se aplica bine termenul de invatare.D) Invatarea este o activitate si se aplica oricarei forme de activitate – inclusiv cea motorie.Spunem de aceea ca un copil invata sa mearga ,un om invata sa inoate.Invatarea presupune intodeauna memoria adica reflectarea experientei anterioare dar ea implica atat in fixarea cat si in utilizarea celor retinute o arie mai larga de fenomene psihice mobilizate si o mai intima si variata integrare in comportamentul individulu.Spunem despre cineva care invata o limba straina ca a memorat o serie de cuvinte noi dar nu spunem ca a ,,memorat’’ sa vorbeasca,sa se exprime in aceea limba.In general putem definii invatarea ca fiind activitatea care duce la achizitii individuale relativ stabile in sfera comportamentala.
Procesele memoriei
Dupa cum rezulta din cele de mai sus,principalele procese ale memoriei sunt : intiparirea ,pastrarea si actualizarea .Ne vom ocupa pe rand de aceste procese. a) Memorarea – este primul proces al memoriei,cel in care are loc intiparirea,fixarea experientei noastre.In procesul memorarii,legaturile nervoase se sistematizeaza si se constitue in stereotipuri dinamice.Dupa cum ne amintim,intr-un stereotip dinamic e vorba de un sir de acte integrate intr-un ansamblu cu sens unitar.Cuvintele unei poezii nu se insira,pur si simplu,in memoria nostra,cum de insira margelele unui sirag.Fiecare cuvant odata rostit il declanseaza pe cel urmator,dar acestea in functie de locul pe care-l ocupa cuvantul in ansamblu poeziei. Sa luam un exemplu din Scrisoarea a-3-a,de M.Eminescu : -Orice gand ai .imparate si oricum vei fi sosit,Cat suntem inca pe pace eu iti zic Bine-ai venit !…………………………………………………De-o fi una ,de-o fi alta..Ce e scris si pentru noi,Bucurosi le-om duce toate,de e pace de-i razboi……,Cuvantul pace apare in doua versuri,in doua momente deosebite ale poeziei.Daca stim poezia pe de rost,cuvintele se succeda,parca de la sine ;Fiecare cuvant odata rostit devine excitant pentru cuvantul urmator.Dar iata ca acelasi cuvant,,pace’’declanseaza in primele versuri cuvintele,,….eu iti zic ‘’ etc…, si in celelalte,ccuvintele :,,…..de-i razboi’’.Si aceasta automat,fara sa ne incurcam.Ceea ce a declansat cuvantul,,pace’’ se schimba ,deci in functie de cuvintele care l-au precedat adica de locul pe care-l ocupa in ansamblul poeziei.Asadar,in cursul memorarii,legaturile temporare formate se organizeaza,se sitematizeaza,constindu-se in stereotipuri dinamice,astfel incat efectul fiecarui excitant nu depinde numai de el insusi ci si de locul pe care acesta il ocupa in cadrul sistemului.b)Pastrarea – Odata memorate faptele sunt pastrate un timp mai scurt sau mai indelungat pana cand vor fii reproduse sau vor servi la un act de recunoastere.Pastrarea este deci al doilea proces al memoriei si este cuprinsa in intervalul dintre memorarea si actualizarea celor memorate.In timpul pastrarii,cunostintelor noastre trec printr-un proces de prelucrare si sistematizare.Din punct de vedere fiziologic,trainicia cu care memoria pastreaza cele retinute exprima stabilitatea legaturilor nervoase temporare formate.c)Actualizarea – este al treilea proces al memoriei,proces in care cele pastrate in memoria noastra un timp oarecare sunt scoase la iveala si folosite ,valorificate.Actualizarea se poate face prin recunoasterea sau reproducere.Intalnind un obiect,un fapt cunoscut,in trecut noi il recunoastem,adica ne dam seama ca am mai avut de-a face cu el in experienta noastra anterioara .Recunoasterea poate fi mai vaga sau mai precisa.Intalnim uneori oameni care ne apar ca figuri cunoscute.Nu avem insa decat sentimentul acesta de ceva cunoscut,familiar,fara sa putem sa relatam altceva despre persoana respectiva(cine e,unde am cunoscut-o etc).Acesta este o recunoastere vaga sau generica.Alteori recunoasterea este mai precisa.Persoana respectiva este identificata,adica ne amintim si o serie de fapte cu ajutorul carora se realizeaza o incadrare in timp,in spatiu,in sistemul de relatii sociale.

Reperzentariile

Reprezentarile sunt imagini intuitive ale obiectelor si fenomenelor care apar in absenta acestora.Reprezentarile se formeaza ,in special,pe baza perceptiilor.Fara sa avem inaintea noastra o floare ,putem sa ne amintim imaginea ei,parfumul ei,netezimea petalelor ei catifelate.Toate acestea sunt reprezentari :vizuale,olfactive,tactile.Reprezentarile au urmatoarele particularitati :a) Caracterul figural al reprezentarilor.Reprezentarile ,ca si perceptiile,au un caracter intuitiv,figural.Acesta inseamna ca in reprezentarea unui lucru noi reproducem mintal infatisarea concreta a lucrului respectiv,forma si culoarea sa ,uneori chiar impresiile olfactive sau gustative pe care le produce.Prin acest caracter figural adica de imagine intuitiva reprezentarea se deosebeste de notiune,adica de ideea generala pe care o avem despre un lucru sau o categorie de lucruri.b) Caracterul schematizat al reprezentarilor.Desi sunt imagini intuitive,reprezentarile se deosebesc de perceptii si se apropie de notiuni,in special prin caracterul lor generalizat,schematizat.Gradul de schematizare al reprezentarii variaza in raport cu rolul reprezentarii in procesul de gandire,in raport cu experienta si cunostintele noastre in domeniul respectiv.Sa ne reprezentam ,de exemplu un munte pe care-l cunoastem sa zicem varful muntos Omul.Reproducem in minte conturul muntelui asa cum apare in perspectiva ,aspecte retinute cu prilejul unor ascensiuni,dar,fireste,toate intr-o forma mai mult sau mai putin schematizata.Unele reprezentari reproduc in special elementele comune,caracteristice,pregnantec) Caracterul discontinuu al reprezentarilor.Cercetarile au aratat ca incercand sa ne reprezentam obiecte in miscare sau in transformare,noi nu izbutim pe deplin.Ceea ce izbutim,este sa reproducem mai ales o succesiune de stari un fel de instantanee prinse de-a lungul deplasarii sau transformarii obiectului si in special etapa initiala si cea finala.Aceasta dificultate dupa cum arata Jean Piaget si Barbel Inhelder(1966) nu este explicabila prin originea perceptuala a reprezentarilor intrucat noi percepem foarte bine miscarile si transformarileIntr-o anumita masura faptul acesta creeaza dificultati si gandirii,atunci cand problemele care ne preocupa implica necesitatea de a reproduce mintal un fenomen in transformare.