Substanţa salariului, se concretizează în salariul nominal şi cel real.
Salariul nominal este suma de bani pe care salariatul o primeşte în schimbul forţei sale de muncă, de la unitatea în care lucrează.
Mărimea lui depinde de mai mulţi factori:
a) valoarea forţei de muncă, adică mai concret de preţul forţei de muncă care se stabileşte pe piaţa muncii prin mecanismul cererii şi ofertei;
b) evoluţia situaţiei economice; în timpul crizelor şi recesiunilor, scăderea producţiei face ca cererea de forţă de muncă, să scadă, şomajul să ia proporţii şi, evident să scadă salariile. În perioadele de avînt cînd se înregistrează creşteri ale producţiei, cererea de forţă de muncă va fi mai mare şi ca urmare a acestui fapt, salariile vor înregistra o tendinţă de creştere.
c) politica de salarizare. Ea constă dintr-un ansamblu de măsuri luate de întreprinzători sau de stat, cu privire la nivelul salariilor pentru bărbaţi, femei, pe regiuni, pe criterii naţionale şi rasiale, tarife, categorii şi forme de salarizare etc.
Există deosebiri regionale între salariile nominale din cadrul aceleiaşi ţări. De pildă, salariile muncitorilor din sudul Italiei sînt mai mici decît salariile muncitorilordin nord. În Franţa, se consemnează chiar prin legislaţie salarii mai mici în provincie faţă de Paris şi regiunea pariziană.
Salariul real este cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată, la un moment dat, cu salariul nominal. Această cantitate diferă de la o perioadă la alta şi de la o piaţă la alta. El reflectă puterea de cumpărare a salariului nominal.
Raporturile dintre salariul nominal şi cel real sînt în funcţie de costul vieţii, şi se poate exprima astfel: Sr =(Sn /Cv )*100
Un indice al costului vieţii ne permite să cunoaştem mărimea cheltuielilor băneşti pe care un individ trebuie să le facă pentru a-şi asigura acelaşi nivel de viaţă în două situaţii care diferă numai prin preţuri. Creşterea costului vieţii neînsoţită de o creştere proporţională a salariului nominal antrenează scăderea salariului real.
Dinamica salariului real exercită o mare influenţă asupra ofertei individuale de muncă. Cînd acesta este mic, lucrătorul urmăreşte să sporească numărul orelor de muncă. Creşterea numărului de ore se micşorează însă pe măsură ce salariul real atinge un nivel mai înalt.
Cînd salariul real atinge un nivel pentru standardul lui de viaţă, numărul de ore de muncă efectuate nu va mai creşte, va staţiona. Dar, dacă salariul real va continua să crească şi după acest moment, numărul orelor lucrate de cel ce oferă munca va scădea.
Dinamica salariului real este supusă acţiunii mai multor factori:
a) salariul nominal, care se află în raport direct proporţional cu cel real;
b) preţurile mărfurilor şi a tarifelor pentru servicii, impozitele, taxele, care acţionează invers proporţional asupra salariului real;
c) puterea de cumpărare a banilor ; la un salariu nominal dat, cu o unitate monetară se pot cumpăra mai multe sau mai puţine mărfuri, în funcţie de valoarea mai mare a ei. Inflaţia, care reflectă deprecierea valorii banilor, antrenează o scădere a veniturilor reale;
d)revendicările celor ce muncesc.
Pe lîngă salariul încasat de fiecare s-au mai constituit salariul colectiv şi cel social.
Salariul colectiv este atribuit în mod global tuturor salariaţilor unei întreprinderi, ca participare la rezultatele acesteia sau prin diferite facilităţi.
Salariul social reprezintă acea parte din venitul naţional, prin care societatea, în ansamblul său, intervine pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora ce se confruntă cu riscuri mai mari, cum sînt accidentele de muncă, bolile profesionale, şomajul etc.
Economistul Collinet a propus împărţirea salariului social în două categorii :
1) salariul social afectat care reprezintă sumplimentul de venit vărsat în mod regulat unor categorii de salariaţi în funcţie de situaţia lor familiară;
2) salariul social amînat, pentru riscuri comune, tuturor oamenilor. El se consideră amînat pînă la survenirea unor riscuri legate de boli, accidente .
Realitatea economică ne arată că există deosebiri naţionale între salarii determinate de o serie de factori:
1. În primul rînd deosebirile naţionale în mărimea salariilor sînt determinate de variaţia diferită a elementelor valorii forţei de muncă de la o ţară la alta. După cum se ştie, valoarea mijloacelor de subzistenţă şi a serviciilor necesare traiului muncitorului şi familiei sale, cantitatea şi calitatea acestora depind de gradul de civilizaţie, şi modul tradiţional de viaţă, de condiţiile naturale etc., componente care desigur diferă de la o ţară la alta.
2. De asemenea, intensificarea muncii diferă de la o ţară la alta, deci munca intensivă dintr-o ţară, produce în aceeaşi unitate de timp mai multă valoare decît munca mai puţin intensivă din altă ţară, îşi va găsi expresia, desigur, într-o sumă de bani mai mare.
3.În ţările mai dezvoltate, în care productivitatea muncii este mai mare, se produc mărfuri, cu o valoare naţională pe unitatea de produs maimică decît în celelalte ţări. Pe piaţa mondială, ţările dezvoltate au deci un mare avantaj. De asemenea considerînd identice celelalte elemente – durata zilei de lucru, intensitatea muncii, valoarea banilor etc – capacitatea de cumpărare a salariului nominal al muncitorului dintr-o ţară cu o productivitate naţională a muncii mai ridicată, este mai mare decît cea a muncitorului dintr-o ţară cu o productivitate a muncii mai scăzută.
Deosebirile naţionale între salarii, depind şi de alţi factori care sînt diferiţi de la ţară la ţară: cererea şi oferta de forţă de muncă, conjunctura economică favorabilă sau nefavorabilă, nivelul de organizare a muncitorilor etc. De asemenea un rol important are, puterea de cumpărare a monedei, care diferă şi ea de la o monedă naţională la alta.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
