Mafia siciliană COSA NOSTRA este o structură bine articulată şi în acelaşi timp unitară şi organizată piramidal ierarhic având la bază „familia” care controlează o parte determinantă din teritoriu în care operează sau pe care îl domină. Locul unde a luat naştere faimoasa organiza este Sicilia, un teritoriu al actualei Italii care a fost de mai multe ori sub dominaţie străină şi care nu şi-a dobândit independenţa faţă de asupritori decât în secolul XVIII. Actuala mafie a lut naştere şi s-a organizat după structurile actuale în anul 1282, mişcarea mafiotă pentru izgonirea cruzilor normanzi francezi, avea ca motto „Morte ai Francezi Italia Anela”, prescurta MAFIA. Primele semne că mafia începe să devină o organizaţie criminală apar în anu 1893, odată cu apariţia aşa numitelor „cosche” (cete) ale mafiei. În această perioadă aproape toate proprietăţile feudale intră pe mâna arendaşilor mafioţi, care mai târziu vor deveni chiar ei proprietari ale acestora. Aceşti arendaşi aveau putere absolută asupra pământurilor şi ei erau adevăraţii proprietari ai pământurilor, deşi plăteau o cotă nubililor italieni. Ţăranii încep să-i urască pe mafioţii transformaţi din salvatori în călăi[1].Mafia din Sicilia are o structură piramidală şi este prezentată înfigura următoare.„Familia” este celula de bază a Mafiei. Foeţa familiei este asigurată de numărul membrilor ei şi de prieteniile cu persoane sus-puse pe care şeful reuşeşte sa le stabilească. Cu cât persoanele sunt mai influente, cu atât mai mare este interesul Mafiei de a le capta prietenia. La baza Mafiei Siciliene se află „oameni de onoare” sau soldaţi constituiţi în grupe de câte zece oameni. Soldaţii aleg şful numit reprezentant, căci apără interesele familiei, acesta la râdul lui îşi alege un adjunct şi unul sau doi consilieri ( locotenenţi ). Între şefi şi „oameni de onoare” se impun „capo decina”, şeful zecimii. Şefii familiilor desemnează un şef al provinciei, un reprezentant al provinciei. Oraşul Palermo este o excepţie, el desemnând un singur „capo mandamenta”, dar având puterea de a intra în „Cupola”. Figura centrală a Mafiei este şeful. Prin denumirea de „naş” se sublinează în mod evident poziţia majoră a acestuia faţă de marea masă a mafioţilor, el este persoana care a cununat sau a botezat pe majoritatea celor din organizaţie. Pentru a ajunge un „naş” sicilian, trebuie ca acesta să foarte bogat şi foarte respectat, lucru mai important decât bogăţia. Un capo mafia trebuie să fie îndrăzneţ, rece, vivlean şi violent în acelaşi timp, trebuie să aibă minte şi mai ales „mână” (în sens simbolic, adică să fie autoritar, iute şi puternic dacă situaţia o cere). El trebuie să ştie să tacă şi să-i asculte pe toţi supuşii şi pe cei care îi cer ajutorul, în afara cazului când trebuie să intervină.
Nu se amestecă direct în treburile „mărunte” ale familiei pe care o conduce, nu tebuie să fie arogant (aroganţa pentru mafioţi este echivalentul prostiei), să aibă prin excelenţă atitudine de „împăciuitor”, de sfătuitor, de om măriminos.
Un adevărat „naş” nu va purta niciodată armă, există destui mafioţi de grad inferior care să o folosească Şi să execute orbeşte ordinele date de capo-mafia
Pentru a intra în organizaţie trebuie depus un jurământ de credinţă care va face ca noul membru să aibă acces la toate bunurile comune ale Mafiei şi să beneficieze de un mare suport din partea acesteia, datorită influenţelor şi relaţiilor pe care o are în societate. Jurământul odată depus va însemna şi un număr însemnat de obligaţii.
Odată intrat în organizaţie mafiotul nu o va putea părăsi niciodată. O caracterizare foarte bună a apartenenţei la Mafie a fost făcută de un cunoscut şef mafiot sicilian, Nino Salvo: „Mafia este ca un trandafir frumos, dar plin de spini”.
Jurământul de intrare în Mafia siciliană este la fel de sute de ani şi ritualu primitiv este neschimbat. Reprezentantul familiei aduce la cunoştinţa noi lor oameni de onoare, regulile care guvernează organizaţia. Îi previne pe noii veniţi că mai au timp să renunţe la iniţiere şi le repetă obligaţiile ce degurg din apartenenţa la Mafie:
1)Să nu furi şi să nu exploatezi prostituţia!
2)Să nu te atingi de nevestele celorlalţi oameni de onoare!
3)Să nu ucizi un om de onoare!
4)Să nu trădezi nimic poliţiei!
5)Să nu te cerţi cu un camarad şi să mainifeşti totdeauna un comportament serios şi corect!
6)Să respecţi un secret absolut în ceea ce priveşte Mafia în faţa străinilor!
7)Să eviţi să te prezinţi singur altor oameni de onoare!
După aceasta îi ivită să-şi alegă un naş dintre cei prezenţi în încăpere. De obicei participă doar un şef de familie, iar alegerea se face dintre oamenii de onoare ai acestuia, apoi are loc ceremonia jurământului. Ea constă din ai întreba pe fiecare cu ce mână trage. I se înţeapă apoi indexul mâinii respective, şi cu picătura de sânge care ţâşneşte din deget este atinsă icoana Madona Bunei Vestiri, care se supun că este patroana Mafiei şi se serbează pe 25 Martie. Apoi se dă foc icoanei şi iniţiatul o trece dintr-o mână în alta evitând să o stingă şi jură să nu trădeze regulile Mafiei, altfel va arde şi el astfel icoanei.
În momentul în care răneşte iniţiatul, oficiantul îi spune să nu trădeze niciodată, pentru că „în Mafie se intră prin sânge şi se iese prin sânge”. Mafiotul va jur ca pe lângă cele şapte reguli să mai respecte câteva care privesc structura Mafiei. Astfel el nu are dreptul să ceară explicaţii asupra ordinelor pe care le primeşte, nu are voie să mintă, să descopere cine mai face parte din Mafie, să-şi păstreze onoarea şi demnitatea chiar în faţa morţii, să nu ucidă fără ordin. Execuţiile unei persoane importante sunt decise de Cupola şi vor fi încredinţaţi numai unor oameni de onoare aleşi de reprezentanţi.
Toate aceste grupări criminale, care diferă ca tradiţie şi în ciuda conflictelor dintre diferite grupuri ce au măcinat constant structurile organizatorice ale acestora, au continuat să se dezvolte dea lungul anilor, ajungând să influenţeze administraţia politică, justiţia, şi economia, afectând în mod serios bazele ordinii sociale.
COSA NOSTRA operează într-un secret absolut, ne dezlegat nici în prezent de autorităţile italiene iar legea de fier a tăcerii „omerta”, este respectată detoţi chiar şi de persoanele din afara organizaţiei care au tangenţă cu aceasta. Orice violare a principiului omerta este invariabil pedepsit cu moartea, indiferent de rangul sau poziţia celor ce au divulgat secretele organizaţiei.
În ultimul timp, unele familii dezvoltate şi-au creat ramificaţii în alte regiuni ale Italiei, cum ar fi Lombardia sau Piermontul, extinzându-şî accţiunile, în special cele ce privesc traficul de droguri, în mai multe ţări europene (în special Germania) şi chiar peste ocean ( S.U.A. Canada, Venezuela).
Sub presiunea enormelor interese economice, au apărut în timp şi numeroase conflicte între familiile mafiote care s-au transformat în adevărate războaie şi execuţii sângeroase. Acest război al mafiilor a luat amploare începând cu anii 1980 şi a cuprins nu numai Sicilia ci toată Italia şi chiar S.U.A.. În urma acestui război familiile învingătoare conduse de Carbonizzi, greco, Spadaso şi alţii, şi-au consolidat poziţiile pe teritoriul Italiei, iar membrii aripilor mafiote care au scăpat cu viaţă s-au refugiat cu predilecţie în America de Sud şi Spania unde şi-au creat noi sisteme organizatorice, noi legături infracţionale prin care dirijează o bună parte din traficul de droguri, investind sume uriaşe în hotelri, cazinouri, construcţii şi afaceri financiar-bancare, declanşând noi atacuri, ce au degenerat în executarea feroce a adversarilor.
Privind raporturile Mafiei Siciliene cu celelalte organizaţii criminale italiene, se poate afirma că grupurile Comorrei au fost inferioare ca putere şi influenţă fiind oarecum subordonate acesteia, mai ales pe linia traficului de droguri. În direcţia opusă se află însă situaţia N’draghetei calabreze, care s-a bucurat şi se bucură încă de autonomie operaţională, menţinându-se pe o poziţie de prestigiu şi colaborând pe picior de egalitate cu Mafia siciliană.
În jurul anilor 1950-1955, asociaţiile criminale au contacta Mafia siciliană cu scopul de a o cointeresa în traficul de droguri de peste oceanul Atlantic, vizându-se de fapt asigurarea transportului de droguri prin punerea la dispoziţie a curierilor şi organizarea unei linii de trafic între sudul Franţei şi S.U.A. Deoarece drogurile se vindeau în S.U.A., mafioţii italieni aveau o poziţie inferioară, obţinând profituri reduse, ceea ce ia determinat pe unii să lucreze pe cont propriu.
La începutul anilor ’70, prin neutralizarea laboratoarelor clandestine din Marsilia de către poliţia franceză, în colaborare cu alte poliţii afiliate la interpol, linia ce ducea în S.U.A. a fost ruptă, mafia siciliană fiind n
evoită să-şi reorganizeze acţiunile în sfera traficului internaţional. Mafia nord-americană s-a orientat spre traficul cu stupefiante către Asia de S-E, iar sicilienii au început importul de heroină turcească şi alte droguri provenite din Africa, sau cu traficul de cocaină sud-americană.
În jurul anilor 1977-1980 s-a relansat traficul de droguri între Italia şi S.U.A., de această dată mafia italiană trecând la operaţiuni de trafic complete.
După anii’80 poliţa italiană a dat numeroase lovituri, distrugând multe reţele din Sicilia, însă mafia siciliană nu este învinse şi nu a renunţat la profiturile imense ce se realizau din traficul cu stupefiante, stabilind noi legături în Asia de
S-E şi de Sud.
Cea mai grea lovitură dată mafiei siciliene a fost arestarea celor mai mulţi capi ai mafiei şi alţi membri de onoare în celebrul proces de la Palermo al procurorului Giovani Falcone versus mafia, dar care până la urmă s-a soldat cu achitarea mai multor acuzaţi datorită corupţiei imense din cadrul legislativului.
Mafia nu a rămas cu mâinile în sân şi după terminarea procesului procurorul Giovani Falcone a fost ucis în mod bestial.
Oricât de mari ar fi fost eforturile de a distruge mafia, acest lucru nu este posibil datorită expansiunii mafiei şi longetivităţii acesteia.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
