În scopul soluţionării problemelor ce se ridică în legătură cercetarea cauzei incendiului, specialiştii folosesc, pentru precizarea şi examinarea faptelor, urmelor sau obiectelor găsite la faţa locului şi a informaţiilor obţinute, amplă de metode, procedee şi tehnici din domenii diferite. Pentru fixarea constatărilor referitoare la amprenta incendiului şi a urmelor, obiectelor şi altor aspecte prezente la faţa locului se recurge la:
─ descrierea amănunţită a acestora (elemente componente, poziţie, stare, alte elemente caracteristice) în procesul verbal, de cercetare la faţa locului, în rapoartele de constatare tehnico – ştiinţifică, de constatare medico-legală.
─ reprezentarea situaţiei la faţa locului prin metode grafice(schiţa locului incendiului) precum şi înregistrarea acesteia prin mijloace tehnice audiovizuale.
Pe parcursul examinării situaţiei la faţa locului, pentru precizarea provenienţei urmelor sau a obiectelor, a caracteristicilor şi a transformărilor suferite de acestea precum şi pentru reconstituirea situaţiei iniţiale sau a fenomenelor ce s-au produs în timpul incendiului se folosesc:
1. Metode logice de raţionament, cum sunt: identificarea, deducţia, şi inducţia, analiza şi sinteza, comparaţia, presupunerea şi excluderea etc.
2. Măsurarea urmelor sau a obiectelor, determinarea formelor optice (lupă, microscop etc.)
3. Procedee şi mijloace tehnico – ştiinţifice (fizico-chimice) de cercetare şi expertizare, care permit, în principal:
a) determinarea parametrilor de ardere a materialelor utilizând bomba calorimetrică, cuptorul de determinare a incompatibilităţii, blocul incandescent şi alte aparate pentru stabilirea temperaturii de inflamare şi aprindere a materialelor solide şi a lichidelor combustibile, panoul radiant, analiza termodiferenţială cu ajutorul termoderivatografului, determinarea indicelui de oxigen, aparatura pentru studierea densităţii fumului emis etc.
b) stabilirea prin calcul a bilanţului energetic al materialelor şi substanţelor aflate la locul incendiului.
c) identificarea prezenţei în cenuşă, zgura funinginea topiturile sau materialele prelevate de la locul incendiului a unor substanţe (mai des a iniţiatorilor sau acceleratorilor de ardere) dau a unor componenţi din structura lor. Acesta se poate realiza aplicând procedeele: luminiscenţei emise sub acţiunea radiaţiei ultraviolete (pentru urme de hidrocarburi) a radiaţiei X sau altor tipuri de radiaţii excitante; analizei spectrale; cromatografiei; activării radioactive; polarimetriei, electroforezei etc.
d) analizarea şi compararea suprafeţelor şi a contururilor obiectelor(metoda deplasării suprafeţelor).
4. Experimentări pentru determinarea mediului în care ard unele substanţe aflate la locul incendiului şi a fenomenelor ce însoţesc procesele de combustie.
5. Reconstituirea la obiectivul incendiat, în alte obiective sau în laborator a unor aspecte privind situaţia anterioară incendiului în secţiile afectate sau a posibilităţii ca unele reacţii, fenomene, activităţi, etc. să se fi desfăşurat conform acelor declarate de martori ori în modul presupus de investigatori.
Reconstituirea se realizează prin deducţii şi raţionamente, prin refacerea (reconstituirea materială sau simularea), situaţiei luate în considerare sau prin experimentare (experimente probatorii) şi confirmă sau infirmă versiunea analizată, iar adeseori permite stabilirea unor corelaţii ori obţinerea unor date care au un rezultat din cercetările întreprinse până atunci.
Literatura de specialitate subliniază limitele utilizării experimentelor probatorii, care dau rezultate pozitive în numai în unele cazuri, ţinând seama de greutăţile întâmpinate în reproducerea integrală a condiţiilor ce existau în momentul iniţierii incendiului(caracteristicile energetice ale sursei de iniţiere, starea şi dispunerea substanţelor şi a materialelor, condiţiile schimbului de aer etc.), ce nu pot fi întotdeauna cunoscute în totalitate.
Practica a demonstrat că rezultatele analizelor şi experienţelor tehnico-ştiinţifice trebuie întotdeauna interpretate într-o strânsă corelare cu toate elementele rezultate din cercetarea la faţa locului şi cu celelalte activităţi operative ale organelor care participă la soluţionarea cazului. Absolutizarea rezultatului unei analize, fără a ţine seama de condiţiile reale în care s-a desfăşurat evenimentul, poate conduce cercetarea la concluzii greşite.
Astfel, unii autorii critică aplicarea fără discernământ a rezultatului pozitiv al analizei metalografice a perlărilor specifice scurcircuitelor produse la conductoare sau piese din cupru. Metoda se bazează pe faptul că scurtcircuitul care iniţiază incendiul are loc într-o atmosferă care bogată în oxigen, condiţii în care structura materialului apare oxidul cupric, spre deosebire de scurtcircuitul apărut după izbucnirea incendiului, intr-un mediu cu un conţinut redus de oxigen, care produce apariţia în structura metalului a oxidului cupros.
Se consideră că prezenţa oxidului cupric, specific scurtcircuitelor de iniţiere a incendiului este posibilă şi în cazul când acestea se produc fără declanşarea proceselor de ardere, în spaţii în care, din diferite motive (ventilaţie în funcţiune, geamuri sparte etc.) există u aport de puternic de aer proaspăt. Se impune, deci, ca acest aspect să fie analizat la prelevarea probelor şi interpretat în consecinţă1.
1 Ministerul de Interne, Comandamentul Pompierilor, “Metodologia cercetării cauzelor incendiilor” 1987
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
