Cercetarea cauzelor incendiilor este caracterizată printr-un înalt grad de complexitate, determinat atât de faptul că aceasta trebuie să găsească răspunsul la numeroase probleme care interesează mai mult domenii bine diferenţiate între ele (tehnico-ştiinţific, organizatoric, juridic etc.), cât şi de necesitatea soluţionării acestei sarcini printr-un volum apreciabil de activităţi, desfăşurate în direcţii diferite, cu folosirea unor procedee şi tehnici de o avansată specializare. În prezenţa unora dintre cerinţele puse în faţa activităţii de cercetare a incendiilor trebuie pornit de la dublul obiectiv pe care acesta îl vizează, respectiv:
─ de a constitui prin datele pe care le furnizează un instrument eficient pentru preîntâmpinarea repetării evenimentului.
─ de a contribui la perfecţionarea activităţilor de prevenire a mijloacelor şi metodelor de stingere(caracter preventiv).
În acest scop:
1. Cercetarea incendiilor trebuie să determine nu numai sursa de aprindere, ci toate elementele componente ale cauzei care a favorizat producerea şi evoluţia lor, analizând şi motivaţiile de natură subiectivă sau obiectivă ale persoanelor implicate.
2. Pentru a furniza toate datele necesare perfecţionării măsurilor de stabilite prin diferitele reglementări în vigoare sau confirmării eficienţei măsurilor înscrise cercetarea cauzelor incendiilor trebuie să analizeze în totalitate complexul de factori care au influenţat (accelerând sau inhibând) desfăşurarea proceselor de ardere şi/sau au determinat propagarea incendiului, pierderi de vieţi omeneşti sau valori mari ale pagubelor. Este evident că investigatorii nu trebuie să neglijeze nici unul din aceşti factori, cunoscându-se faptul că precizarea poziţiei focarului iniţial şi stabilirea in continuare a cauzei, nu sunt de cele mai multe ori posibile, fără descifrarea mecanismului proceselor de ardere şi fenomenelor ce le însoţesc, fără reconstituirea căilor şi a ordinii, în care s-a propagat incendiul. Toate acestea strâns corelate cu acţiunea a diferiţi factori capabili să accelereze sau să restrângă tendinţa de dezvoltare a incendiului. Investigatorul trebuie să înţeleagă în esenţă şi modul în care „arde incendiul”, ca şi faptul că nu toate incendiile ard în acelaşi fel , diferenţele care apar trebuind să fie corelate cu cauzele care le-au generat de regulă natura combustibilului implicat, influenţe de natură fizică, mediul în care se desfăşoară incendiul.
Specialiştii în domeniu insistă asupra faptului că pentru a ajunge la
Rezultatul dorit, cercetarea incendiilor nu se preocupă numai de „ştiri”(aspecte statice), ci şi de procese, incendiu fiind un fenomen dinamic. În acest sens din stările evidenţiate mai pe parcursul cercetării, prin deducţie şi reconstituire se pot trage concluzii privind procese, deplasări de acţiuni etc. Esenţialul pentru a determina cauza incendiului este să analizăm desfăşurarea în timp a procesului arderii, ceea ce permite o mai bună înţelegere a procesului arderii, ceea ce permite o mai bună înţelegere a acestuia şi sesizarea circumstanţelor favorizate sau inhibante.Realizarea celui de-al doilea obiectiv de bază vizat de activitatea de cercetare a incendiilor, legat de măsurile coercitive ce trebuie luate, în frunte de vinovăţia celor implicaţi, pune în faţa investigatorilor cerinţa constituirii materialului probatoriu care să permită organelor judiciare să se pronunţe în termenul unei depline cunoaşteri a tuturor circumstanţelor care au condus la izbucnirea incendiului şi care s-au desfăşurat evenimentele.
Acesta presupune, în primul rând executarea tuturor activităţilor desfăşurate pe parcursul cercetării numai cu respectarea strictă a normelor de procedură penală şi de drept procesual, astfel încât să se evite orice posibilitate de anulare a valorii probatorii a unei dovezi (asigurarea prezenţei martorilor asistenţi la întreaga activitate de cercetare a locului incendiului şi în special, la constatarea şi prelevarea urmelor; consemnarea cu respectarea normelor de stabilite, a tuturor acţiunilor întreprinse şi a modificărilor aduse poziţiei iniţiale a unor obiecte; ridicarea numai cu aprobarea organelor de urmărire penală şi în prezenţa acestora a oricăror urme, obiecte sau materiale etc.). De aici decurge necesitatea atât a unei temeinice pregătiri în domeniul respectiv a specialiştilor criminalişti, cât şi a unei strânse legături pe parcursul lucrărilor cu specialiştii pompieri.
Este necesar ca pe tot parcursul cercetării să fie căutat atât materialul capabil să se probeze cert în faţa instanţei concluziile investigatorilor privind modul în care s-au desfăşurat unele fapte sau faze ale iniţierii ori dezvoltării arderii. Un aspect care nu trebuie pierdut din vedere este cel al ridicării probelor martor necesare pentru efectuarea comparaţiilor pe baza cărora să poată fi certificată provenienţa sau natura anumitor materiale prezente la locul incendiului.
Stabilirea cauzei incendiului trebuie făcută fie pe baza administrării de probe certe privind elementele susţinute cu privire la acţiunea cauzei, fie prin excluderea, temeinic motivată, a tuturor celorlalte cauze.
În legătură cu acestea literatura de specialitate atrage atenţia asupra necesităţii de a se folosi cu discernământ concluziile altor experţi(concluziile care pot fi luate în consideraţie, utilizarea concluziilor, posibile nu este recomandabilă, iar dacă este totuşi strict necesară concluziile proprii trebuie să fie condiţionate). Se mai menţionează, de asemenea eroarea comisă uneori de investigatorii care au căutat să fundamenteze unele aspecte susţinându-le pe baza unor versiunii(incomplet verificate), omiţând că acestea nu pot fi considerate probe.
Cercetarea cauzelor producerii incendiilor trebuie efectuată – ca şi alte categorii de cercetări criminalistice – cu respectarea unor principii generale, cum sunt:
A. Individualitatea fiecărui eveniment cercetat- în sensul că cercetarea trebuie să parcurgă un drum propriu, în funcţie de elementele specifice fiecărui incendiu sau eveniment cercetat (natura evenimentului, locul producerii condiţiile în care a avut loc, persoane implicate etc.). Acest principiu nu exclude însă aplicarea unor metode de cercetare utilizate la investigarea al tor cazuri.
B. Caracterul organizat- cercetarea desfăşurându-se după o schemă logică, în mod planificat , astfel încât să se obţină o eficienţă maximă şi o operabilitate necesară;
C. Mobilitatea operativă a cercetării – planul de cercetare nu trebuie să fie considerat o schemă rigidă, el putând fi adaptat pe parcursul lucrărilor prin întinderea unor activităţi ce nu au fost avute în vedere de la început, revederea altora şi eliminarea altora care devin inutile (în lumina apariţiei unor ipoteze noi sau a unor versiuni secundare în legătură cu aspectele analizate).
Asigurarea credibilităţii rezultatelor – astfel încât aplicarea măsurilor necesare să nu întâmpine obiecţiuni şi să atingă eficienţa scontată impune ca efectuarea tuturor lucrărilor aferente cercetării incendiului să fie făcută într-un înalt spirit de obiectivitate. Totodată pentru a se evita apariţia unor erori în aprecierea unor fenomene sau a unor concluzii greşite, se cere ca experţii să nu execute decât lucrări şi analize legate de domeniul cunoştinţelor lor de specialitate (trebuie avut în vedere la solicitarea participării acestora şi la formularea listei de întrebări) şi pe cale de consecinţă, să nu emit concluzii sau aprecieri ce ies din acest cadru.
O consecinţă esenţială ce se pune în faţa tuturor celor ce concură la efectuarea cercetării constă în asigurarea păstrării secretului asupra lucrărilor executate, a direcţiilor de acţiune şi a rezultatelor obţinute, astfel încât să nu permită persoanelor implicate în producerea evenimentului (care de regulă, urmăresc cu mare atenţie desfăşurarea anchetei) să ia cunoştinţă despre acestea şi să-şi creeze alibiuri să ia măsuri pentru înlăturarea unor probe materiale sau să întreprindă alte acţiuni destinate să ascundă adevărul.
Cercetarea cauzelor incendiilor trebuie să soluţioneze în principal, probleme privind:
─ determinarea locului în care a fost iniţiat incendiul (focarul iniţial);
─ stabilirea sursei de aprindere care a declanşat incendiul, a mijlocului care l-a generat, a materialului combustibil aprins şi a împrejurărilor în care s-a iniţiat arderea, precum şi a timpului (orei) la care acesta s-a declanşat;
─ determinarea condiţiilor în care incendiul s-a dezvoltat, propagându-se în afara focarului iniţial şi a factorilor care au favorizat progresia acestuia;
─ precizarea încălcărilor normelor de prevenire şi a altor reglementări, a eventualelor manifestări de neglijenţă sau greşeli comise, motivele producerii lor, precum şi legăturile dintre ele şi apariţia sau dezvoltarea incendiului.
Rezolvarea corespunzătoare a cestor probleme impune ca, pe procesul cercetării, după caz, să se precizeze:
1. Situaţia existentă în obiectivul afectat şi la locul incendiului înaintea producerii evenimentului conţinând următoarele elemente:
a) date tehnice privind dispunerea în plan şi alcătuirea constructivă a clădirii, încăperii sau instalaţiei tehnologice în care s-a declanşat şi propagat incendiul precum şi a instalaţiilor de utilizare aferente (electrice, de încălzire, de ventilare etc.).
b) procesele tehnologice sau activităţile ce se desfăşurau în obiectivul afectat (scheme de desfăşurare şi caracteristici din punctul de vedere al incendiului), amplasarea şi starea utilajelor, parametrii de funcţionare a acestora.
c) diferite obiecte ce se aflau înaintea incendiului în zona afectată şi caracteristicile acestora, cantitatea, distribuţia în plan, starea în care se aflau şi modul cum erau ambalate materialele combustibile din această zonă.
d) atribuţiile şi sarcinile stabilite pentru diferitele categorii de personal muncitor, în legătură cu desfăşurarea activităţilor ce aveau loc în obiectivul incendiat.
e) faza de activitate în care se aflau secţiile din obiectivul incendiat (în timpul orelor de lucru sau în afara programului).
f) activităţi diferite de cele specifice, executate în obiectivul afectat în perioada premergătoare incendiului lucrări susceptibile să producă iniţierea incendiului efectuate în acest timp în vecinătatea obiectivului.
2. Situaţia în care a fost observat incendiul, aspecte reţinute de martor, mobilul şi ora la care s-a făcut alarmarea personalului pe locul de muncă, anunţarea pompierilor şi a experţilor criminalişti.
3. Evoluţia în timp şi spaţiu a incendiului, modul în care acesta s-a manifestat şi fenomenele caracteristice ce l-au însoţit (proporţiile atinse în diferite faze, viteza de propagare, intensitatea şi durata arderii, focarul principal, aspectul flăcărilor şi fumul, mirosuri, zgomote, răbufniri sau explozii etc.).
4. Situaţia meteorologică în orele ce au premers incendiul şi pe durata acestuia.
5. Modul în care s-a desfăşurat intervenţia de stingere a incendiului începând din momentul observării şi până la lichidarea lui şi operaţiunile de salvare a persoanelor.
6. Situaţia obiectivului aferent după lichidarea incendiului şi efectele acestuia :
a) amprenta incendiului (urme de carbonizare, afumare, topire etc.), care:
─ localizează zonele unde s-au desfăşurat procesele de ardere şi cele unde efectul acestora s-a făcut simţit prin acţiunea proceselor secundare de ardere (fum, gaze fierbinţi, gaze corosive etc.);
─ marchează poziţia bunurilor materiale din zona ajutată şi proporţia în care au ars ori s-au deformat;
b) efectele incendiului asupra persoanelor şi a continuităţii proceselor de producţie sau funcţionare (victime, persoane salvate, utilaje şi bunuri afectate şi/sau salvate etc.);
c) diferitele urme, obiecte, instrumente şi alte indicii existente la faţa locului (urmând ca pe baza studierii lor şi a interpretării altor informaţii să se stabilească eventualele legături cauzale între acestea şi evenimentul cercetat); prezenţa de urme marcând pătrunderea unor persoane străine;
d) poziţia focarului de iniţiere şi existenţă în zona acestuia a unor urme, materiale, obiecte sau alte indicii susceptibile să producă iniţierea proceselor de ardere şi să permită transmiterea acesteia în alte spaţii.
e) alte date necesare soluţionării unor aspecte specifice cazului cercetat.