Procesul politicii externe: obiective, metode şi mijloace de realizare.

Principalul mijloc de realizare a relațiilor dintre state in cadrul comunitarii mondiale este politica externa. Prin politica externa înțelegem ,cursul general al statului in afacerile internaționale. Ea este menita sa reglementeze relațiile statului respectiv cu alte state si popoare in baza unui complex de principii general acceptate si in conformitate cu interesele si scopurile sale naționale, realizate prin diverse mijloace si metode. Politica externa reprezintă activitatea statului pe arena internaționala , care coordonează relațiile cu alte subiecte in cadrul R.I. : state , partide politice si alte organizații obștești internaționale si regionale. Politica externa se bazează pe potențialul economic, militar , tehnico-științific si cultural al unui stat. Îmbinarea acestor factori determina posibilitatea desfasurarii activitatii in domeniul politicii externe in anumite direcții, stabilirea ierarhiei, prioritarilor in nominalizarea si realizarea scopurilor in politica externa. Politica externa este legata in cel mai strâns mod de politica interna a statului. Din acest punct de vedere sarcina acestuia consta in asigurarea celor mai favorabile condiții internaționale pentru realizarea obiectivelor si intereselor statului. Una din cele mai importante funcții ale politicii externe consta in prevenirea războaielor , agresiunii si diverselor conflicte intre state. Metodele si mijloacele de realizare in domeniul politicii externe sunt exprimate prin: a) stabilirea relațiilor diplomatice, slăbirea intensității, stoparea sau ruperea relațiilor diplomatice ori declanșarea stării de război intre statele respective. b) deschiderea reprezentantelor de către un stat in organizațiile regionale si internaționale prin intermediul cărora statul si desfasoara activitatea. c) politica si organizațiile obștești din străinătate care sunt predispuse colaborării. d) stabilirea si menținerea la un anumit nivel a relațiilor cu reprezentanții unor state, partide sau organizații obștești cu care statul respectiv nu dispune de relații amicale sau diplomatice, dar din anumite considerente este cointeresat in menținerea dialogului. Politica externa este promovata de organele de state create in special in acest scop (Ex. R.M.- Ministerul Afacerilor Externe, SUA- departamentul de stat in frunte cu secretarul de stat; precum si anumite comitete in cadrul parlamentului specializate in probleme de politica externa ,ambasade si reprezentante in cadrul cărora si desfasoara activitatea specialiști militari, si diferite misiuni oficiale sau neoficiale.) Scopurile si metodele folosite de către un stat in domeniul politicii externe reflecta situația din interiorul statului respectiv. Ea se bazează pe potențialul economic si uman existent in acest stat. Politica externa are si trasatori specifice, fiind un punct de legătura din subiectele politicii externe , ea este formata in rezultatul activității acestora. Principalul mijloc de realizare a politicii externe este diplomația. Ea constituie principala forma de întreținere a relațiilor oficiale intre state in conformitate cu normele general acceptate ale dreptului International si a relațiilor internaționale. Intre diplomație si politica externa exista o legătura indisolubila întrucât diplomația servește politica externa a statelor. Politica externa stabilește interesul extern al unui stat si fixează strategia de realizare a acesteia, iar diplomația este chemata sa aplice aceasta politica si sa o promoveze..