Teorii contemporane în relaţiile internaţionale, (consructivism feminism, postmodernism).

Constructivismul(C-în continuare) sa conturat în ultimii ani ca una dintre cele mai noi,inovatoare şi des invocate curente teoretice uzitate p/t a înţelege RI şi a progresa în cercetarea lor.C. în RI este cel mai fregvent asociat cu numele lui Alexander Wentd, autorul care a publicat cîteva articole de răsunet în anii ’90, printre care celebrul “Anarchy is what States Make of it: The Social Construction of Power Politics”(1992). Popularitatea C. în creştere se datorează încă însă unor elemente contemporane precum sfîrşitul Răzb. Rece, probleme de identitate formulate pregnant în RI după 1989, dezamăgirea multor teoreticieni, confruntanţi cu noile realităţi, faţă de ideea importanţei primordiale a factorilor materiali, a realităţii dure şi a chestiunilor de tip hard security pe plan internaţional.Retrospectiv aspecte ale C. pot fi detectate în scrierile din anii ’50 ale lui Karl Deutch şi Ernst Haas, în cartea lui Peter Berger şi Thomas Luckman The Social Construction of Reality, toţi aceşti autori împărtăşesc anumite premise metodologice constructiviste, fără a fi fost etichetaţi drept constructivişti şi grupaţi în aceeaşi şcoală de gîndire.P/t constructivism, lumea interacţiunilor dintre actorii internaţionali este eminamente un spaţiu social. SI este o creaţie socială în ansamblul său, la fel cum componentele sale definitorii- mai exact, procesele, actorii şi structurile interneţionale- sunt produse sociale. Potrivit adepţilor constructivismului, lumea socială se constituie din înţelesuri intersubiective, cunoaşterea subiectivă (deţinută de fiecare actor) şi obiecte materiale, a căror existenţă fizică este incontestabilă.O contribuţie majoră a C. este (re)descoperirea caracterului de “produs social” al lumii internaţionale.C. nu vine să afirme că lumea este mai bună, mai rea sau fundamental diferită decît o descriu marxiştii, realiştii sau idealiştii.El susţine că resorturile înţelegerii lumii internaţ. sunt altele decît cele propuse de paradigmele anterioare, ceea ce se reflectă în modalităţile prin care poate fi cunoscută, comunicată şi transformată ceea ce considerăm îndeobşte a fi “realitatea” internaţională.Este cu siguranţă o teorie socială a realităţii internaţ. care deschide cu generozitate, calea spre transformarea RI prin reconstruirea conceptuală a actorilor, intereselor, identităţilor, structurilor şi sensurilor interacţiunii dintre ele.Feminismul(F.) Majoritatea teoriilor politice feministe au dobîndit proiecţii în domeniu RI, ca disciplină, prin dezvoltarea sa impresionantă din ultimii ani a consfiinţit progresiv tratarea ei distinctă,avînd mai multe teorii:F.liberal, este primul curent feminist în RI care descoperă prezenţa femeiilor în RI şi necesitatea includerii lor mai largi în categoria factorilor de decizie şi cea a autorilor de studii. F. Marxist se înscrie în a doua etapă, caracteristica sa fiind, înţelegerea relaţiilor de gen ca elemente constitutive ale relaţiilr sociale.Diferenţa de gen nu este o chestiune individuală,aşa cum relaţiile între sexe nu sunt în primul rind o chestiune privată.Ele sunt relităţi sociale,manipulate dea lungul timpului p/t a servi prin înţelegerea şi organizarea acestor relaţii interesele clasei dominante.F.teoriei critice este un current mai recent(anii’90), încorporează distincţia fundamentală operată de Robert Cox între teoriile orientatespre rezolvarea problemelor şi cele critice.Astfel, feminismul teoriei critice nu îşi propune cercetarea obiectivă a unor aspecte din RI, ci teoretizarea contestatarăa structurilor hegemonice de cunoaştere şi de putere existente,completată prin reflecţia asupra surselor de transformare a sistemului prin identificarea şi cultivarea forţelor sociale cu interesele contrahegemonice.F.constructivist preia esenţialul peste care sau construit relaţiile de gen( masculine-feminin;raţional-iraţional;ordine-dezordine;ş.a.) şi relevă modul în care cei 2 termeni se construiesc şi se intercondiţionează reciproc şi,implicit, generează ierarhii de valoare, precum şi impactul lor asupra RI ca practică şi domeniu de studio.F. constructivist este preocupat de construcţia normelor,instituţiilor, identităţilor pe plan global şi de valorizarea lor genizată.F.perspectival conform căreia, identitatea masculină constituie una din explicaţiile faptului că atît disciplina cît şi realitatea internaţ.sunt înţelese şi proiectate conform unei viziuni masculine asupra lumii.Preocupările F.perspectival consta în, despre ceea ce există în RI care se combină cu preocupările despre cum putem cunoaşte ceea ce există.Se concentrează pe femei, cu valorile lor, existenţa lor şi modul în care ele au existat dintodeauna în RI,dar indivizibile.Astfel teoriile F. evidenţiază faptul că femeiile au existat în RI şi pînă acum dar rolul lor a fost ignorat, chestionînd ideea de emancipare a femeilor la scara globală. Postmodernism(P.) Reprezentanţii curentului P., Richard Ashley, Robert Walker ş.a., susţin că cercetătorii RI sunt mereu în căutarea unui ideal greu de sesizat.În cadrul P.,distincţia modernă dintre teorie şi practică este înlocuită cu termenul de “discurs”, care estopează diferenţa dintre realitate şi reprezentarea ei textuală. Precum consideră Alexander Wendt, obiectivul acestu tip de teoretizare este să ne facă să înţelegem mai bine politicile mondiale,dar o face indirect,prin concentrarea mai degrabă asupra problemelor ontologice legate de ceea ce constituie întrebările şi răspunsurile importante şi legitime despre domeniul RI decăt asupra structurilor SI însuşi. R. Ashley este angajat întrun proiect de “deconstrucţie” a disciplinei expunînd strategiile prin care discursuri specifice despre putere/ ştiinţă construiesc ierarhii conceptuale opuse şi apparent înăbuşe părerile diferite. Refuzînd sa se angajeze întro analiză normativă, bazată pe noţiuni moderne de raţiune şi adevăr, curentul P. se limitează la a lumina latura întunecată a modernităţii.Adepţii acestui current sugerează că în studio RI se manifestă “cuşca de fier” a modernităţii, care ne limitează capacitatea de a imagina posibilităţile politice ale unei schimbări radicale.