A fost adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948.Este primul document internaţional prin care se proclamă drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, cu scopul de a servi, aşa cum se arată în preambului acesteia, „ca ideal comun către care trebuie să tindă popoarele şi toate naţiunile pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii, având permanent în vedere această declaraţie, să se străduiască, prin învăţătură şi educaţie, să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure, prin măsuri progresive de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă atât în cadrul statelor membre înseşi, cât şi în teritoriile aflate sub jurisdicţia lor”.
Declaraţia afirmă că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii, fiecare om având dreptul de a se prevala de toate drepturile şi libertăţile fără nici o deosebire de rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie, de opinie politică sau de altă natură, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau decurgând din orice altă situaţie şi fără a se face vreo deosebire bazată pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sale.
Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul la o protecţie egală a legii fără nici o discriminare.Ei au dreptul de a li se recunoaşte personalitatea juridică, oriunde s-ar afla.
Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitate.Ea nu poate fi ţinută în sclavie sau robie, nu va fi supusă la tortură, la pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante.
Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile sale fundamentale, recunoscute prin Constituţie sau prin lege şi să fie ascultată în mod egal, echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial care va hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, ca şi asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.
Ea nu va putea fi arestată, deţinută sau exilată în mod arbitrar, este prezumată ca nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal în cadrul unui proces public şi cu asigurarea tuturor garanţiilor necesare apărării sale şi nu va putea fi condamnată pentru acţiuni sau omuisiuni care la data când s-a produs fapta pentru care este acuzată nu constituiau un act delictuos potrivit dreptului intern sau internaţional, iar în caz de vinovăţie nu i se va putea aplica o pedeapsă mai aspră decât aceea care era aplicabilă în momentul în care a fost comis actul delictuos.
Orice persoană are dreptul la protecţia legii îpotriva oricărei imixtiuni arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondenţă, ca şi împotriva oricărei atingeri aduse onoarei sau reputaţiei sale.
Ea are dreptul să circule liber şi să-şi aleagă reşedinţa în interiorul unui stat, să părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi să revină de unde a plecat.
În cazul în care este persecutată, orice persoană are dreptul să caute şi să beneficieze de azil în orice ţară, cu excepţia situaţiei în care este urmărită pentru comiterea unei infracţiuni de drept comun sau pentru acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Naţiunilor Unite.
Ea are dreptul la o cetăţenie şi nu poate fi lipsită în mod arbitrar de cetăţenia sa ori de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.
Bărbatul şi femeia ajunşi la vârsta nubilă au dreptul legal şi fără restricţii în privinţa rasei, cetăţeniei sau religiei, de a se căsători şi de a-şi întemeia o familie, căsătoria putându-se încheia numai cu consimţământul liber şi deplin al viitorilor soţi.
Orice persoană are dreptul la proprietate şi nu va fi lipsită în mod arbitrar de proprietatea sa.
Omul are dreptul la libertatea gândirii şi a conştiinţei, precum şi la libertatea religiei, care implică libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile religioase, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia, prin învăţământ, practici, cult şi îndeplinirea riturilor.
De asemenea, el are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, inclusiv dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale şi de a primi sau răspândi, fără consideraţii de frontieră, informaţii şi idei prin orice mijloc de exprimare.
Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi asociere paşnică, fără a putea fi, însă, obligată să facă parte dintr-o asociaţie.
În calitate de membru al societăţii, orice om are dreptul la securitate socială, la satisfacerea drepturilor sale economice, sociale şi culturale, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, şi anume: la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, la ocrotire împotriva şomajului, la odihnă şi timp liber, inclusiv o limitare rezonabilă a timpului de muncă, la concedii periodice plătite şi la asocierea în sindicate pentru apărarea intereselor sale.
Orice persoană are, de asemenea, dreptul la un nivel de viaţă corespunzător asigurării sănătăţii sale, a bunăstării sale şi a familiei, la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa, mama şi copilul având dreptul la ajutor şi ocrotire speciale.
De asemenea, are dreptul la învăţătură, la învăţământ elementar şi general gratuit şi acces la învăţământul tehnic, profesional si superior, părinţii având dreptul prioritar de a alege felul educaţiei ce urmează să fie dată copiilor lor.
Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii şi să se bucure de binefacerile artei, ştiinţei, precum şi la protecţia intereselor morale şi patrimoniale care decurg din opera ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.
În acelaşi timp, „Declaraţia universală a drepturilor omului” afirmă că fiecare persoană are îndatoriri faţă de colectivitatea în care trăieşte şi că exercitarea drepturilor şi libertăţilor omului este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoaşterii şi respectului drepturilor şi libertăţilor celorlalţi şi în vederea satisfacerii cerinţelor juste ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică, nefiind permise activităţile sau actele care ar duce la desfiinţarea drepturilor omului enunţate în Declaraţie, săvârşite de un stat sau de orice persoană.
Prin enunţarea acestor drepturi Declaraţia constituie un document de referinţă în afirmarea condiţiei umane şi a protecţiei internaţionale a persoanelor într-o societate democratică modernă şi a avut într-adevăr un rol deosebit de important în lupta de emancipare a popoarelor supuse dominaţiei străine şi menţinute într-o stare deplorabilă sub acest aspect, ca şi în lupta dusă de păturile sociale defavorizate pentru cucerirea drepturilor lor sociale şi economice.
Ea a avut , de asemenea, şi are în continuare un rol important în formarea unui veritabil drept cutumiar al drepturilor omului, recunoscut ca atare, dezvoltat şi fortificat din punct de vedere juridic prin obligaţiile pe care statele şi le-au asumat în mod concret de a consacra, a respecta şi a face respectate asemenea drepturi.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
