Ideea înfiinţării de zone libere în România a apărut în Parlamentul ţării prin deputatul Aristide Dragomir . Această idee a fost contestată la început de unii, dar apreciată de cei mai mulţi şi a fost transpusă în practică printr-o lege specială, nr.84/1992 , şi câteva hotărâri ale Guvernului, prin care, în ţara noastră au fost reconstituite câteva zone libere(Brăila, Galaţi, Sulina) sau constituite altele noi(Constanţa – Sud, Giurgiu). Acestor zone le-au fost acordate facilităţi comerciale şi financiare, iar administrarea lor a fost realizată de către stat. Guvernul a aprobat o metodologie specifică pentru demararea şi desfăşurarea activităţilor, reducând durata necesară elaborării documentaţiilor, obţinerii acordurilor legale şi desfăşurării licitaţiilor.
În prezent, pe teritoriul României există un număr de 6 zone libere, înfiinţate prin hotărâre de Guvern, în temeiul Legii nr.84/1992 – privind regimul juridic al zonelor libere din România. Scopul înfiinţării lor rezultă din Articolul 1 al Legii nr.84/1992 şi este de a promova schimburile internaţionale şi de a atrage capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum şi pentru sporirea posibilităţilor de folosire a resurselor economiei naţionale.
Aceste zone sunt:
– Zona Liberă Sulina;
– Zona Liberă Constanţa – Sud şi Zona Liberă Basarabi;
– Zona Liberă Galaţi;
– Zona Liberă Brăila;
– Zona Liberă Giurgiu;
– Zona Liberă Curtici – Arad.