Administrarea şi controlul de stat în domeniul protecţiei şi folosirii regnului animal.

Competenţa Guvernului:
– adoptă acte normative şi standarde ecologice în domeniul protecţiei şi folosirii raţionale a animalelor şi habitatului lor,
– aprobă programele de stat în scopul menţinerii echilibrului ecologic şi diversităţii regnului animal,
– organizează realizarea lor.
Competenţa autorităţilor administraţiei publice locale:
– exercită controlul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal,
– coordonează amplasamentele obiectelor care afectează starea regnului animal, programele de acţiuni în domeniul protecţiei, folosirii şi reproducerii regnului animal,
– efectuează măsuri de protecţie şi ameliorare a habitatului animalelor,
– limitează drepturile beneficiarilor regnului animal.
Competenţa Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale:
– coordonează şi exercită controlul de stat asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea regnului animal.

Organizaţiile social-politice, sindicatele, societăţile vînătorilor şi pescarilor, societăţile ştiinţifice şi alte organizaţii obşteşti pot acorda sprijin autorităţilor publice şi pot participa nemijlocit la munca de educaţie ecologică a populaţiei, la realizarea măsurilor de protecţie şi folosire raţională a resurselor regnului animal, pot crea, conform regulamentelor (statutelor) lor, de comun acord cu Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi cu autorităţile administraţiei publice locale inspectorate ecologice obşteşti. (art. 8 LRA)
Cetăţenii sînt datori să păstreze şi să ocrotească regnul animal. Ei pot participa personal sau prin intermediul organizaţiilor obşteşti la realizarea măsurilor de protecţie, folosire raţională a resurselor regnului animal, pot prezenta propuneri corespunzătoare autorităţilor publice şi organizaţiilor obşteşti, pot comunica despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea resurselor regnului animal.

Cerinţele principale privind protecţia şi folosirea resurselor regnului animal:
a) conservarea diversităţii de specii de animale care vieţuiesc în mod natural;
b) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor;
c) conservarea integrităţii biocenozelor;
d) reglementarea efectivului de animale în scopul menţinerii echilibrului ecologic, ocrotirii sănătăţii populaţiei şi prevenirii pagubelor ce pot fi cauzate economiei naţionale;
e) repararea completă a pagubelor cauzate habitatului animalelor şi regnului animal şi alocarea de mijloace cu destinaţie specială pentru restabilirea efectivului de animale sau a mediului lor de trai. (art. 7 LRA)