Alfred Nobel s-a născut la Stockholm în data de 21 octombrie 1833. Tatăl său, Immanuel Nobel, a fost inginer de profesie şi s-a confruntat, nu de puţine ori, cu problema aruncării în aer a blocurilor de piatră pentru a putea construi poduri şi clădiri în Stockholm. Deşi mama sa, Andrietta Ahlsell, provenea dintr-o familie bogată, anul 1833 avea să fie un an nefast pentru familia Nobel datorită falimentului căruia tatăl său a trebuit să-i facă faţă. Tragicul eveniment, care se repetă de altfel câţiva ani mai târziu, îi desparte pentru o bună bucată de timp pe cei doi soţi, tatăl său plecând, în 1937, în Finlanda şi Rusia pentru a-şi porni o nouă carieră. Andrietta rămâne la Stockholm şi, pentru a-şi putea susţine financiar familia, deschide o băcănie care îi aduce un venit modest. Între timp tatăl său îşi pune pe picioare o afacere în St. Petersburg (Rusia). El furniza echipament militar armatei ruseşti şi îi convinge pe generalii ruşi de utilitatea plasării unor mine acvatice pentru a împiedica accesul navelor britanice. Minele construite de Immanuel Nobel au ţinut la distanţă Flota Britanică în timpul războiului Crimeei (1854-1856).
În 1842 Immanuel îşi poate permite să-şi aducă familia în St. Petersburg. Aici, fiii săi sunt instruiţi în ştiinţele naturii, limbi străine şi literatură. La 17 ani, Alfred vorbea fluent suedeza, rusa, franceza, engleza şi germana. Era atras deopotrivă de literatura engleză şi de „ştiinţele exacte“ cum ar fi fizica sau chimia.
Timp de 2 ani, Alfred avea să viziteze Suedia, Germania, Franţa şi Statele Unite. La Paris are şansa să lucreze în laboratorul unui chimist renumit în epocă, T.J. Pelouze. Aici îl întâlneşte pe tânărul chimist italian Ascanio Sobrero, care, trei ani mai devreme, inventase nitroglicerina, un lichid exploziv deosebit de puternic şi de instabil.
Descoperirea nitroglicerinei a fost considerată în epocă mult prea periculoasă pentru a putea fi folosită în practică datorită faptului că putea provoca explozii la variaţii mici de temperatură sau presiune. Alfred era însă interesat de posibilitatea folosirii ei în construcţii şi începe să lucreze la elaborarea unor metode de controlare a exploziei nitroglicerinei.
În 1852 Alfred este chemat să lucreze pentru compania tatălui său care cunoştea o dezvoltare continuă datorită livrărilor către armata rusă. Cu toate acestea, sfârşitul războiului avea să aducă după el cel de-al doilea faliment al lui Immanuel Nobel. El îşi va lua doi dintre fiii săi, Alfred şi Emil, şi se va reîntoarce la Stockholm.
Ajuns în oraşul său natal, Alfred continuă cercetările prin care încearcă să folosească nitroglicerina ca exploziv. Cercetările sale vor avea însă urmări tragice determinând, în 1864, moartea framelui său Emil. Autorităţile se văd nevoite, aşadar, să-i interzică experimentele în interiorul oraşului iar Alfred se mută pe un vas ancorat în Lacul Mälaren.
În curând, inventatorul nostru avea să afle că prin amestecarea nitroglicerinei cu cuarţ se formează o pastă care putea fi modelată în diferite forme şi dimensiuni.
În 1867 îşi brevetează invenţia sub denumirea de dinamită. Pentru a putea determina apariţiei exploziei, Alfred brevetează o altă invenţie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.
Datorită faptului că dinamita reducea substanţial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, Alfred a făcut din vânzarea dinamitei o afacere profitabilă, astfel încât fabrica sa din Krümmel (Germania) începe să-şi exporte produsele în alte ţări din Europa şi chiar în America şi Australia.
Datorită pasiunii sale pentru călătorii, Victor Hugo l-a denumit „cel mai bogat vagabond al Europei”. Cu timpul, Alfred şi-a deschis fabrici şi laboratoare în peste 20 de ţări iar când nu călătorea lucra intens în laboratoarele sale.
Până la moartea sa, în 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică.
Centenarul Nobel
Alfred Nobel este considerat inventatorul dinamitei fapt pentru care i s-au acordat numeroase distinctii si a castigat importante fonduri.Nefiind un om egoist o mare parte a acestor fonduri le-a donat pentru acordarea unor premii celor care promoveaza idei si “doctrine” noi.Premiile Nobel sunt acordate din anul 1901 pentru literatura, pace, fizica, chimie, si medicina.
În anul 1901, la 10 decembrie, au fost decernate primele premii Nobel, la cinci ani după dispariţia lui Alfred Nobel. Celibatar, mizantrop, dar generos, inventatorul dinamitei a murit fără să aibă moştenitori direcţi, lăsând în urma sa un testament de 300 de cuvinte în care erau foarte puţine indicaţii privind gestionarea averii sale. El a fixat cinci domenii la care să fie acordate premiile Nobel – pace, medicină, chimie, fizică şi literatură – şi instituţiile însărcinate să-l aleagă pe cel care în cursul anului respectiv a adus cele mai mari servicii umanităţii. În fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, aleşi pe viaţă, îi desemnează pe câştigătorii premiilor. Pentru a marca 100 de ani la înfiinţarea premiilor, anul acesta la 10 decembrie, aproximativ 200 de nobelizaţi au participat la ceremoniile ce s-au desfăşurat la Stockholm şi Oslo.
Premiile Nobel, care aniverseaza centenarul, au fost create de savantul si omul de afaceri suedez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei (1867), care in testamentul sau a cerut ca veniturile imensei sale averi sa fie oferite in fiecare an “sub forma de premii celor care, in anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanitatii”, se arata intr-un comentariu AFP.
In consecinta, 31,5 milioane de coroane suedeze (ceea ce ar echivala in prezent cu 1,5 miliarde de coroane, adica 154 de milioane de euro) au fost folosite pentru crearea Fundatiei Nobel. Aceasta este independenta de societatile care, aproape in intreaga lume, poarta inca numele lui Nobel.
Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, cu un an inainte de moartea lui, dispune ca premiile sa fie repartizate astfel: “o parte celui care a facut descoperirea sau inventia cea mai importanta in domeniul fizicii, alta celui care a facut descoperirea sau a inregistrat progresul cel mai remarcabil in chimie, alta celui care a facut descoperirea cea mai importanta in domeniul fiziologiei sau medicinei, alta celui care a produs in domeniul literar lucrarea cea mai remarcabila de o tendinta idealista si o alta parte celui care a actionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor, abolirea sau reducerea numarului armelor permanente, ca si pentru organizarea si difuzarea congreselor de pace”.
Totusi, din punct de vedere legal, testamentul nu desemna un legatar pentru averea in sine, iar dupa lectura sa in ianuarie 1897 el a fost vehement contestat de unii membri ai familiei Nobel. De altfel, Alfred Nobel nu consultase diversele institutii in chestiune pentru a se asigura ca sunt de acord sa-si asume responsabilitatea atribuirii premiilor. S-au mai scurs trei ani pana cand problema a fost in fine rezolvata, atunci cand s-a decis sa se instituie ca legatar Fundatia Nobel, care administreaza capitalul premiilor Nobel, in timp ce diversele organisme mentionate in testament au acceptat sa se ocupe de atribuirea premiilor.
In 1968, cu ocazia tricentenarului sau, banca centrala a Suediei (Riskbank) a instituit un premiu in stiinte economice in memoria lui Alfred Nobel, punand la dispozitia Fundatiei Nobel o suma anuala echivalenta cu valoarea celorlalte premii.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
