AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE ORGANIZĂRII INFORMALE

Avantajele organizării informale sunt:
1. Organizarea informală contribuie la creşterea eficacităţii activităţii firmei şi poate uşura sarcinile de muncă ale conducerii, încurajând cooperarea între angajaţi. Astfel, atunci când managerii ştiu şi simt că organizarea informală este cu ei, se simt mai puţin constrânşi să-i controleze pe subordonaţi. De asemenea, managerii sunt încurajaţi să descentralizeze conducerea şi, astfel, sarcinile de muncă ale managerului sunt uşurate.
2. Organizarea informală oferă satisfacţie şi stabilitate grupurilor de muncă. Astfel, lucrătorii dintr-un grup informal au sentimentul securităţii, au satisfaţia muncii în grupul respectiv şi consideră că au ceva de câştigat dacă rămân în grup, fapt ce reduce fluctuaţia de personal.
3. Organizarea informală îmbunătăţeşte comunicarea interpersonală, reprezintând o supapă de refulare pentru tensiunile, grijile, emoţiile şi stress-ul oamenilor. Astfel, oamenii aflaţi într-o organizare informală îşi pot descărca grijile, discutându-le cu cineva apropiat, într-o formă prietenească şi deschisă.
4. Organizarea informală determină managerii să planifice şi să acţioneze mai atent decât ar face-o în absenţa grupurilor informale. Asfel, managerii inteligenţi ştiu că organizarea informală reprezintă un control şi o contrapondere la folosirea fără limite a autorităţii lor oficiale. Ei ştiu că forţa grupurilor informale, dacă este potrivnică, poate şubrezi planul sau proiectul acţiunilor următoare. Dar managerii doresc ca planurile lor să aibă succes, pentru că ei răspund în faţa autorităţii proprietarilor în caz de eşec.

Dezavantajele organizării informale sunt:
1. Organizarea informală produce rezistenţă la schimbări şi încurajează atitudini negative faţă de schimbare. Asrfel, grupul informal are tendinţa de a deveni protectorul felului de viaţă anterior şi să se opună, cu vehemenţă uneori, schimbărilor.
2. Organizarea informală poate produce zvonuri indezirabile.
3. Organizarea informală poate provoca conflicte înterpersonale şi intergrupale ce pot dăuna firmei. Astfel, atunci când salariaţii cheltuiesc o mare parte din timpul şi energia lor pentru a se lupta unii cu alţii, energia şi randamentul lor se vor diminua şi ei vor oferi mai puţin firmei. Conflictele pot deveni atât de puternice încât pot degenera în “lupte” între anumite grupuri.
4. Organizarea informală poate determina reducerea motivaţiei şi a satisfacţiei în muncă. Astfel, atunci când există confruntări interpersonale şi intergrupale cronice, acestea pot tracasa angajaţii şi le pot slăbi motivaţia în muncă. Rezultatul va fi o productivitate scăzută, care slăbeşte atât pe proprietar, cât şi pe salariaţi.
5. Organizarea informală operează în afara controlului conducerii firmei. Astfel, multe din interesele grupurilor formale şi informale pot fi integrate, dar întotdeauna vor exista anumite diferenţe între ele. Dificultatea majoră este aceea că organizările informale nu sunt subiect al controlului direct al conducerii firmei. Autoritatea de care depind grupurile informale se află, mai de grabă, în sistemul social, decât în sistemul managerial al firmei. În acest sens, tot ceea ce managerul poate face este să le recunoască şi să încerce să le influenţeze într-un fel sau altul.