Avuţia naţională

Avuţia nationala este definit ca totalitatea resurselor materiale , naturale si spirituale existente la un moment dat in societate.
De aici putem distinge trei aspecte:
 din avuţia naţională fac parte bunurile tehnico-materiale existente la un moment dat, bunuri ce deţin un caracter reproductiv şi care pot creşte ca volum şi valoare prin investiţii.(Ex:maşini,utilaje,s.a.)
 resursele naturale utilizabile ce poarta un caracter limitat, prin exploatarea lor este redusă avuţia naţională
 resurse spirituale ce determină gradul de instruire a populaţiei şi valorile cultural-statistice ale ţarii.
Avuţia, mărimea, şi structura avuţiei valorifică prin sporirea producţiei nivelul de viaţa a populaţiei ,gradul de dezvoltare a ţării.
Pentru a determina avuţia naţională sunt analizaţi următorii indicatori macroeconomici:
1. Bunurile materiale din sfera de productie
1.1Bunuri capitale(mijloace fixe)
1.2Stocuri (reserve)
2. Bunuri durabile de consum
3. Bunuri materiale aflate pe teritoriul ţării(3=1+2)
4. Distincţia dintre bunurile materiale ale ţării şi cele din străinătate.
4.1Bunuri materiale ale ţării pe teritoriul altor ţări
4.2 Bunuri materiale ale altor ţări pe teritoriul naţional
5.Bunuri materiale ale ţării(5=3+4.1-4.2)
6.Active şi pasive financiare
6.1Active ce măresc avuţia naţională (creanţe asupra strainatăţii)
6.2 Pasive care diminuiază avuţia naţională (reserve de monedă naţională deţinute de străinătate,angajamente faţă de străinatate)
7.Avutia naţională acumulată a ţării (7=5+6.1-6.2)
Datele necesare măsurării avuţiei naţionale se pot obţine pe două căi:
1Colectarea direct
 de la proprietarii bunurilor
-prin valorificarea informaţiilor din bilanţ
-prin valorificarea informaţiilor din sondaje
 de la alte unităţi
-din bilanturile bancilor, unităţilor de asigurare
-din diferite statisticiale impozitelor (pe avere, s.a.)
2. Colectarea indirectă , respectiv prin metode cumulative , aplicate numai în cazul bunurilor de capital fix.
Avutia materiala reproductibila se împarte în avuţie de consum ce oferă informaţii despre bunurile durabile din afara sferei de producţie şi avuţia productivă ce permite caracterizarea potenţialul etnic şi material acumulat al economiei.