Sistemul Conturilor Nationale (SCN).

Macroeconomia presupune elaborarea unei viziuni globale asupra economiei, asupra rezultatelor din economia naţională.
Se cunosc 2 sisteme de măsurare a rezultatelor în ansamblu ale Economiei naţionale:
1.Sistemul Producţiei Materiale SPN – se bazează pe teoria muncii productive (este caracteristica ţărilor cu economie centralizată).
2.Sistemul Conturilor Nationale SCN – se bazează pe teoria factorilor de producţie (J. Say), fondatorii J.M.Keynes, J.Mesde si R.Stone, care în 1941 au propus un model macroeconomic cu 4 sectoare: a) firme, b) gospodăriile populaţiei (menaje),
c) administraţie (sectorul public), d) restul lumii (străinătatea).
In statistica ţărilor cu economie de piaţa dezvoltată, precum şi în statistica organismelor ONU şi a altor organizaţii internaţionale, iar de la un timp şi în ţările în tranziţie, inclusiv şi în Republica Moldova, este folosit sistemul conturilor naţionale.
SCN reprezintă un ansamblu de conturi în care sunt evidenţiate multitudinea tranzacţiilor economice efectuate la nivelul întregii economii naţionale în scopul de furnizare a informaţiei necesare analizei modului de funcţionare a mecanismului economic precum şi fundamentării politicii economice.
Principalele “componente” ale sistemului conturilor naţionale sunt:
1.Agenţii economici, grupaţi pe sectoare instituţionale (întreprinderele, menajele, instituţiile de credit şi societăţile de asigurări, administraţiile publice (statul), administraţiile private (sindicatele, fundaţiile, partidele politice,asociaţiile sportive şi culturale,organizaţiile de cult),străinătatea, numită şi “restul lumii “.
2.Operaţiunile includ toate acţiunile economice şi financiare efectuate de agenţi: a.opraţiunile cu bunurile materiale şi servicii (producţia, consumul, formarea brută a capitalurilor, exportul şi importul); b.operaţiunile de repartiţie, ce vizează salariile, impozitele,veniturile provenite din proprietate si activitate economica; c. Operatiunile financiare (creanţele, economiile, imprumuturile) 3. 3 Conturile naţionale reflectă fluxurile materiale şi financiare. “Contul producţiei” include în credit vânzari de bunuri de consum, investiţii, exportul net, în debit valoarea adaugată, contul se imparte in subconturi in dependenta de sectoare. “Contul consum” in credit- veniturile factorilor de producţie din activitatea productiva,venit brut şi din transferul strainatatea, in debit –cheltuilile pentru bunuri de consum si transferul catre restul lumii,rezultatul contului reprezinta economiile nete.”Contul acumularea” la credit-sursele de formare a capitalului,amortizarea (uzura), la debit-cheltuielile pentru capitalul fix şi creşterea stocului. Rezultatul contului reflecta capacitatea de finantare. Contul ”restul lumii” in credit importurile şi necesarul de finanţare şi debit exporturile) .
Conturile naţionale sunt numite şi “macroeconomice”, se ţin în conformitate cu principiul dublei înregistrări, folosite în contabilitate. Astfel, un “cont naţional”, compus din două părti, in prima la “debit”se scriu resursele de care dispune un sector oarecare, in partea a doua, la “credit”, se inscrie folosirea acestor resurse. De exemplul “contul producţiei” include la “debit” poducţia totală de bunuri economice, iar la “credit” –utilizarea totală a bunurilor economice.