Blocada Berlinului si podul aerian din perioada iunie 1948-mai 1949 au determinat prima criza majora din cadrul razboiului rece. Criza deriva din neintelegerile referitoare la tratamentul aplicat Germaniei: La finalul razboiului mondial, aşa cum se convenise la Ialta si Potsdam, Germania si Berlinul fuseseră fiecare impartite in cate patru zone de ocupaţie. In timp ce puterile occidentale au început sa organizeze refacerea politica si economica a regiunilor pe care le controlau, Stalin, decis sa-i pună pe nemţi sa plătească pentru pagubele aduse Uniunii Sovietice, a continuat sa trateze zona sa ca pe o colonie, exploatându-i resursele, ce luau drumul Rusiei. La începutul lui 1948, cele trei zone occidentale din Germania au reuşit sa formeze o singura unitate economica, a cărei prosperitate, mulţumita Planului Marshall, se afla intr-un contrast marcant fata de înapoierea zonei ruseşti de ocupaţie. In acelaşi timp, occidentalii au început sa pregătească constituirea unei Germanii apusene capabila sa se autoguverneze, de vreme ce ruşii nu aveau nici o intenţie sa permită reunificarea germana. Perspectiva unei puternice Germanii occidentale independente, parte a blocului dominat de americani, a stârnit serioase aprehensiuni la Moscova. Atunci când, in iunie 1948, occidentalii au introdus o noua moneda si au oprit controlul preturilor si raţionalizarea produselor in zonele lor de ocupaţie si in Berlinul de Vest, sovieticii au decis ca situaţia la Berlin devenise intolerabila pentru ei. Deja iritaţi de insula de capitalism din centrul zonei comuniste, ei au considerat ca era imposibil sa existe doua tipuri de moneda in acelaşi oraş si erau deranjaţi de contrastul dintre prosperitatea Berlinului occidental şi sărăcia zonei înconjurătoare. Răspunsul sovietic a fost prompt: toate şoselele, caile ferate si legaturile fluviale dintre Berlinul occidental si Germania occidentala au fost închise; scopul sovieticilor era acela de a-i forţă pe occidentali sa se retragă din Berlin datorita lipsei de alimente si de alte produse strict necesare traiului. Puterile apusene, fiind convinse ca o retragere ar reprezenta preludiul unui atac rusesc asupra Germaniei occidentale, erau hotărâte sa se mentina pe poziţii; au decis sa aprovizioneze Berlinul pe calea aerului, intuind corect faptul ca ruşii nu vor îndrăzni sa-si asume riscul doborârii avioanelor de transport..
In mai 1949, ruşii si-au recunoscut eşecul, ridicând blocada. Criza a avut urmări importante: a fost un mare succes psihologic al puterilor occidentale, chiar daca relaţiile lor cu Uniunea Sovietica ajunseseră extrem de tensionate; a catalizat încercarea tarilor occidentale de a-si coordona politicile de apărare prin infiintarea N.A.T.O. (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord). In sfarsit, devenise clar faptul ca nici un compromis nu mai părea realizabil in privinţa Germaniei, divizarea tarii mentinandu-se pana la o data nedeterminată.
In mai 1949, ruşii si-au recunoscut eşecul, ridicând blocada. Criza a avut urmări importante: a fost un mare succes psihologic al puterilor occidentale, chiar daca relaţiile lor cu Uniunea Sovietica ajunseseră extrem de tensionate; a catalizat încercarea tarilor occidentale de a-si coordona politicile de apărare prin infiintarea N.A.T.O. (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord). In sfarsit, devenise clar faptul ca nici un compromis nu mai părea realizabil in privinţa Germaniei, divizarea tarii mentinandu-se pana la o data nedeterminată.