Printre elementele esenţiale, caracteristice resurselor fiscale, relevate în literatura de specialitate, remarcăm:
a) reprezintă, în general, plăţi fără echivalent, fără o contraprestare directă şi imediată din partea autorităţii beneficiare. Impozitele, taxele, contribuţiile vărsate la bugetul public se “depersonalizează”, intră în masa comună a veniturilor publice, din care se finanţează cheltuielile publice, fără a se stabili o legătură directă între o categorie de venit fiscal şi o anumită cheltuială.
b) îmbracă forma bănească. Etalonul bănesc este folosit atât pentru determinarea valorii masei impozabile cât şi pentru stabilirea cuantumului impozitelor.
c) reprezintă resurse financiare publice. Resursele fiscale sunt destinate a alimenta bugetul naţional public, în diversele lui componente, având caracterul de resurse publice folosite în scopul acoperirii nevoilor publice.
d) sunt instituite prin acte juridice unilaterale. Statul instituie impozitele, taxele, contribuţiile prin voinţa puterii legiuitoare, dându-li-se astfel caracter şi putere de lege, care se aplică, în mod unitar, indiferent de contribuabil. Statul poate recunoaşte colectivităţilor locale competenţa de a institui impozite şi taxe cu caracter local.
e) caracterul obligatoriu. Instituirea resurselor fiscale prin acte de putere, determină şi obligativitatea plăţii acestora la termenele şi în condiţiile stabilite de autoritatea publică.