Caracteristicile conflictelor asimetrice la etapa contemporană.

Poziţia ocupată de actorii implicaţi în conflict ne ajută să facem o distincţie între conflicte simetrice şi conflicte asimetrice. Conflictele apar frecvent între părţi care au o pondere diferită, cum ar fi o majoritate şi o minoritate, un guvern legitim şi un grup de rebeli, un patron şi angajaţii săi. Aceste conflicte sunt asimetrice iar rădăcina lor se găseşte nu atât în probleme sau aspecte fireşti care pot diviza părţile, ci chiar în structura a ceea ce sunt părţile. De reţinut că, în lipsa izbucnirii unui conflict, se pare că o structură dată de roluri şi relaţii nu poate fi schimbată. În conflictele asimetrice structura este astfel constituită încât „peştele mare îl înghite întotdeauna pe cel mic”. Singura soluţie este schimbarea structurii, dar aceasta nu este niciodată în interesul „peştelui mare”. Prin urmare, nu există rezultate de tip câştig – câştig, iar partea a treia nu poate decât să-şi unească forţele cu „peştele mic” pentru a se ajunge la o soluţie. În caz contrar, „peştii mari” fac eforturi să se menţină la putere şi să-i menţină sub control pe cei mici.Razboiul/conflictul asimetric este, in esenta, un mijloc prin care o forta militara inferioaracauta sa obtina avantaje fata de un adversar mai puternic. In aceeasi ordine de idei, razboiulasimetric este conflictul prin care se cauta evitarea fortei, a superioritatii de orice natura a adversarului si se axeaza pe avantajele sau slabiciunile uneia din partile aflate in conflict.Potrivit unor opinii, redate in continuare1, conceptul de razboi (sau conflict) asimetric este impropriu, deoarece, in substanta sa, orice razboi este asimetric, fara asimetriile caracteristice el neputa nd exista. Sunt puncte de vedere cu care putem sa fim de acord, caci orice conflict armat este caracterizat cel putin de urmatoarele asimetrii: ale scopurilor si obiectivelor politice si politicomilitare caracteristice partilor angajate; ale fortelor si mijloacelor, daca nu din punct de vedere cantitativ, in ceea ce priveste calitatea armelor folosite, cel ce ataca fiind, de regula, superior; ale formelor si procedeelor de actiune adoptate (in vreme ce unul ataca, celalalt se apara) s.a.m.d.. Mai pot exista, desigur, asimetrii sub raportul doctrinelor, al tipului de razboi etc.. Insusindu-ne ca valabil tot ceea ce s-a mentionat, credem ca toate acestea sunt doar elemente ce se circumscriu intregului denumit generic „conflict asimetric“, in care actiunea armata, dar nu si prezenta militara consistenta, ar putea uneori sa lipseasca. Totusi, pentru a lamuri lucrurile, este necesara o precizare: asimetriile la care s-a facut trimitere sunt caracteristici firesti ale oricarui razboi, din antichitate si pa na in prezent. In afara acestui „tipic“, fenomenul social denumit razboi nu exista. Daca le punem unul in fata altuia , ca trasaturi generale, toate razboaiele vor fi asemanatoare, dupa cum si ceea ce s-ar produce in viitor nu poate fi esential deosebit. Ele definesc genul proxim.Daca alaturi de acestea apar si alte trasaturi, diferenta specifica ne trimite catre un conflict care iese in afara tipicului. Spre exemplu, intre subiecti de drept internationali cu forte puternice, dotari tehnice de nivel inalt, doctrine comparabile putem vorbi de razboaie supertehnicizate, dar nu si de un conflict asimetric. In schimb, pot fi considerate razboaie asimetrice aproape toate conflictele armate din spatiul ex-iugoslav sau din cel cecen, unde fortelor armate regulate li s-au opus formatiuni paramilitare ce au dus predominant actiuni de guerila si unde, si de o parte, si de cealalta, s-au incalcat grav legile si obiceiurile razboiului.Dupa opinia noastra, conflictul asimetric „imprumuta“ ceva din ceea ce unii analisti denumesc „conflict global“ sau „metarazboi“ in care, cel putin in ce-l priveste pe cel puternic, violenta nu mai este la vedere, ca dominanta a procesului distructiv. Tipul de actiune al celui puternic, care intruneste toate componentele manifestarii conflictuale – politica, diplomatica, psihologica, economica, sociala, culturala, spirituala, militara – „gliseaza de la suprafata catre miezul societatii si de la temporar catre permanenta […]. In esenta, violenta este mascata in nonviolenta, iar agresiunea este instrumentata nonviolent“2.Prin urmare, o prima fateta a conflictului asimetric se contureaza din diferentele majore dintre actorii acestuia, in ceea ce priveste capacitatea celui mai tare – un stat, o coalitie, o alianta – de a ca stiga razboiul fara gloante, fara a aplica forta militara si neputinta celui impotriva caruia se duce razboiul de a riposta pe masura. Evident, cel din urma nu are nici capacitatea de a-si impune vointa prin forta armata, fie datorita disuasiunii exercitata de un adversar prea puternic in vecinatatea sa,fie pur si simplu datorita faptului ca loviturile, in toate domeniile, mai putin in cel militar, vin de la mii de kilometri.O alta trasatura a conflictelor asimetrice, care implica utilizarea fortei armate, rezulta din asimetriile de ordin doctrinar, coroborate cu cele de natura tehnica. Astfel, Razboiul din Golf, a prefigurat, intr-o oarecare masura, conflictul armat asimetric intre forte ce au actionat potrivit doctrinei bataliei aeroterestre si forte cu o dotare, este adevarat, buna, dar cu ceva mai sus fata de al doilea razboi mondial si care au dus actiuni structurate corespunzator unei doctrine depasite. In vreme ce primele au stiut sa imbine tehnologiile informationale de va rf cu componentele energetice ale razboiului, fortele irakiene erau pregatite doar pentru un conflict sustinut predominant energetic.