După lichidarea incendiului echipa de cercetare pătrunde şi în spaţiile în care s-au desfăşurat procesele de ardere, trecând de la executarea activităţilor specifice de căutare, fixare şi examinare a urmelor şi altor indicii existente în spaţiul respectiv. Se parcurge perimetrul focului unde s-a produs incendiul căutându-se eventualele urme care ar marca accesul ori ieşirea unor posibili făptuitori în sau din spaţiul afectat. Se caută pe teren eventualele urme de afumare, de carbonizare a vegetaţiei, de calcinare a solului, tăciuni stinşi etc. Activitatea de căutare se efectuează astfel încât să nu se producă nici o distrugere şi să nu se aducă nici o modificare poziţiei sau stării iniţiale a urmelor
O atenţie deosebită trebuie acordată căutării:
· urmelor de mirosuri neobişnuite;
· urmelor unor scurgeri de lichide combustibile, unor cârpe sau altor materiale îmbibate în asemenea lichide ce puteau fi folosite la iniţierea sau accelerarea combustiei ori în uleiuri susceptibile de autoaprindere;
· Obiectelor ce pot orienta pe investigatori asupra diferitelor activităţi desfăşurate în spaţiul cercetat în perioada premergătoare incendiului;
· Unor corpuri sau obiecte care au, în acel moment, o temperatură anormal de ridicată;
· Unor obiecte şi utilaje capabile să iniţieze arderea materialelor combustibile în jur (reşouri, fiare de călcat, letconuri, aparate de sudură etc.) sau a unor mijloace incendiare;
· Obiectele asupra cărora făptuitorii au acţionat, mijloacelor şi instrumentelor aduse sau uitate de ei la locul incendiului;
· Urmelor vizibile şi latente de mâini şi picioare, ale folosirii unor instrumente de spargere , urmelor mijloacelor de transport utilizatori ale unor mijloace incendiare (de iniţiere sau accelerare a incendiului);
· Goluri neprotejate (deschise) în pereţi şi planşeele sectorului cercetat, prin care puteau fi aruncate din neglijenţă sau cu intenţie, din exterior, scântei, ţigări blocuri de sudură sau alte surse similare de iniţiere;
· Eventualele posibilităţi de transmitere a incendiului din încăperi vecine, prin conducte (piese metalice încălzite puternic);
· Căutarea pe pereţi şi tavane, pe obiecte şi instalaţiile din spaţiul cercetat a unor pete şi depuneri de funingine groasă (care de regulă se formează deasupra locului de arderea a lichidelor combustibile), a poziţiei şi dimensiunilor acestora (urmărind ca ulterior, să se verifice existenţa, sub zonele respective, a urmelor ardere a lichidelor în cauză, provenienţa şi justificarea prezenţei lor);
· Căutarea urmelor de vitrificări ale elementelor de oţel intens solicitate termic (pentru analiza la microscop a raportului fier-carbon) în scopul obţinerii de informaţii privind temperaturile atinse în timpul incendiului în spaţiul cercetat;
· Căutarea unor urme ce pot pune în evidenţă eventualele defecţiuni apărute în funcţionarea instalaţiilor sau efectele unor solicitări la care acestea au fost supuse în perioada premergătoare, ori în timpul incendiului cum sunt:
─ Fisuri;
─ Urme de frecare a unor piese sau ale loviturilor unor corpuri tari;
─ Topirea lagărelor sau altor piese supraîncălzite;
─ Topiri ale izolaţiei conductoarelor electrice (suprasolicitate, încălzite în urma unui contact slab sau expuse la căldura incendiului );
─ Perlări;
─ Deteriorări ale stratului de vopsea (ars) etc.
Totodată se precizează când este cazul, dacă urmele apar pe suprafaţa interioară a aparatelor sau a tubulaturilor (fenomene produse în interiorul carcaselor), ori la faţa lor exterioară (solicitări prevenind din exterior).
În stabilirea focarului incendiului, contribuie şi descoperirea la locul faptei, a obiectelor care au putut constitui instrumente de incendiere ca de exemplu: sticle sau borcane cu benzină ori petrol lampant, talaş, aşchii, cârpe îmbibate în ulei şi petele de petrol descoperite sub podea, unde petrolul s-a putu îmbiba prin fisurile acesteia precum şi mirosul de substanţe inflamabile constat în diferite lucruri.
Într-o serie de cazuri descoperirea unei cantităţi mari de funingine la locul incendiului constituie o dovadă că s-a utilizat terebentina ca mijloc de incendiere.
Se vor căuta urmele produse de incendiu pe obiecte, pentru a se putea stabili natura incendiului. Obiectele se vor trata cu rodoctrit pentru a depista eventuala folosire a lubrifianţilor la pornirea sau întreţinerea focului.
În caz pozitiv materialele arse se vor colora în roşu.
Căutarea urmelor se extinde în continuare, cu atenţie, la alte zone care prezintă pericol de incendiu ori care îl pot întreţine: tablourile şi circuitele electrice, instalaţiile şi conductele de combustibil, intrările şi ferestrele, acestea putând prezenta şi urme de foc tare.
Continuarea activităţii de căutare şi examinare a urmelor, a diferitelor obiecte şi altor indicii în interiorul stratului de moloz şi de materiale arse, prăbuşite, dedesubtul acestora , precum şi în spatele sau interiorul diferitelor stive de materiale, utilaje, instalaţii, pardoseli duble, tavane false, piese de mobilier şi late spaţii ascunse din sectorul cercetat.
Căutarea se efectuează decopertarea succesivă, „strat după strat”, până la atingerea pardoselii (dacă este cazul, desfăcându-se şi aceasta). Nu se va omite degajarea porţiunilor aflate sub planşeu sau tavan prăbuşite, unde de regulă, pot fi găsite urme protejate de acţiunea distructivă a temperaturii.
Efectuarea săpăturilor şi căutarea urmelor în straturi de dărâmături ce acoperă pardoseala precum şi sub faţa acesteia trebuie considerate acţiuni obligatorii în zonele cu urme profunde de ardere (intensă şi/sau îndelungată), precum şi în cele unde, din alte considerente, se presupune că s-ar afla focarul iniţial.
Se cuvine a fi scoasă în evidenţă evocarea gravă comisă uneori de unii investigatori care consideră inutil să caute indicii, considerând că acestea au fost oricum distruse sub acţiunea temperaturilor înalte degajate de incendiu sau a substanţelor de stingere. Se subliniază în acest sens că deşi incendiul distruge în mare parte urmele „clasice”, el creează, în procesul de evoluţie urme noi care analizate cu competenţă pot avea o mare importanţă pentru probarea anumitor aspecte.
Locul incendiului constituie un preţios depozit de indicii : de la obiecte distruse numai în parte, până la urmele sub formă de topituri, cenuşă, depuneri de zgură sau funingine etc., marcând – într-o formă transformată – prezenţa în câmpul afectat a unor substanţe sau materiale ce apoi vor fi identificate prin analize fizico-chimice efectuate în laboratoarele de specialitate.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
