Activităţile de cercetare la faţa locului trebuie să fie organizate şi executate ţinând seama de condiţiile impuse de specificul funcţional al obiectului în cauză. În acest sens, printre altele se impune că:
─ în întreprinderile productive, să se evite întreruperea proceselor tehnologice sau funcţionale iar atunci când acest lucru nu este posibil ori şi durata întreruperilor să fie cât mai redusă şi limitate la strictul necesar pentru efectuarea cercetărilor(fără însă a se afecta calitatea cercetării);
─ în clădirile deteriorate parţial de incendii reluarea activităţilor productive sau a funcţionării normale a porţiunilor care la prima vedere nu par a fi afectate de incendiu se va face numai după ce echipa de cercetare s-a convins că în aceste zone nu există urme produse de incendiu sau de eventualii făptuitori. Dacă incendiul s-a produs în obiective supuse unor condiţii speciale privind accesul şi circulaţia persoanelor (unităţi destinate protejării unor valori deosebite sau obiecte de artă, instituţii medicale, zone de frontieră etc.), cercetarea se execută cu respectarea reglementărilor respective şi a măsurilor stabilite împreună cu conducerea acestor unităţi.
Tot astfel la obiectivele aflate sub incidenţa unor reglementări speciale de protecţie contra incendiilor sau exploziilor (lucrări în subteran din sectorul minier, unităţi de fabricaţie care utilizează explozivi etc.), personalul care efectuează cercetarea la faţa locului să respecte în totalitate normele specifice de tehnica securităţii şi indicaţiile specialiştilor obiectului, iar îmbrăcămintea, echipamentul şi aparatura utilizate trebuie să corespundă cerinţelor impuse de mediul respectiv. În cazul incendiilor produse la nave şi aeronave străine aflate pe teritoriul ţării noastre, efectuarea cercetării se execută după îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege aplicându-de normele speciale de acces la bordul şi numai în prezenţa comandanţilor acestora.
Dacă la locul incendiului există o situaţie ce prezintă pericol potenţial pentru personalul echipei de cercetare (existenţa ori posibilitatea apariţiei unor scăpări de gaze sau vapori cu pericolul de explozie, degajări de gaze toxice, scurgeri de substanţe corosive etc., pericol de prăbuşire a unor elemente de construcţie ori de cedare a unor recipiente sub presiune şi altele similare), lucrările de cercetare pot fi începute numai după înlăturarea stării de pericol şi /sau cu respectarea măsurilor de siguranţă adecvate.
Majoritatea specialiştilor recomandă ca efectuarea cercetării locului incendiului să se desfăşoare pornind de la general către particular astfel:
a) Într-o primă etapă, în timpul incendiului sau imediat după stingerea lui echipa de cercetare va deplasa de-a lungul perimetrului exterior al locului incendiului urmărind:
─ întinderea şi caracteristicile acestuia;
─ eventualele posibilităţi ca incendiul să fi fost iniţiat în exteriorul sau la limita incintei obiectivului afectat(existenţa de linii electrice aeriene limitrofe, căi ferate sau drumuri învecinate, puncte prin care se putea pătrunde )
─ eventualele urme ale pătrunderii în spaţiul respectiv a unor persoane care să fi provocat incendiul;
b) se trece apoi la parcurgerea tuturor încăperilor şi spaţiilor pentru formarea unei imagini complete asupra amprentei incendiului şi pentru a se stabili, pe baza urmelor de afumare, carbonizare, etc., modul de propagare a focului din zonele în care arderea s-a manifestat cu intensitate mai către spaţiile mai puţin afectate.
c) în continuare, se procedează la examinarea pe rând a fiecărui sector de cercetare. De regulă, cercetarea urnelor se face în sens invers propagării incendiului (pornindu-se de la porţiunile mai puţin afectate către cele în care efectele termice ale incendiului s-au manifestat cu maximă intensitate), respectiv de la periferie spre focar. Unii specialişti recomandă ca echipa să se deplaseze pe un traseu tip spirală astfel încât să se asigure parcurgerea întregii suprafeţe a sectorului, analizându-se cu atenţie egală toate urmele descoperite.
d) înainte de a se trece la fixarea situaţiei existente într-un sector, prin descrierea ei în proces verbal de cercetare la faţa locului, în schiţe, fotografii etc., urmele şi celelalte materiale probatorii se marchează (folosindu-se plăcuţe numerotate sau alte materiale disponibile), astfel încât ele să poată fi diferenţiate ulterior iar referirile la una dintre ele în diferite documente întocmite şi imaginile foto-film luate la faţa locului să fie unitare.
În cazul în care la parcurgerea iniţială a ansamblului locului incendiului se constată prezenţa unor urme susceptibile ca în timp scurt să dispară, să se modifice sau să se distrugă (urme de miros specific al unor lichide acceleratoare de ardere sau altor substanţe volatile, acesta vor fi fixate examinate sau prelevate cu prioritate faţă de celelalte activităţi), în asemenea situaţii, faza dinamică a cercetării suprapunându-se peste faza statică.
Regulile de procedură penală interzic mişcarea sau atingerea urmelor sau a altor materiale probatorii, de către persoane ce acţionează independent de restul colectivului pentru acesta fiind obligatorie prezenţa mai multor participanţi. Ridicarea (culegerea) urmelor în vederea examinării revine conform legii, organelor de urmărire penală (în cazul expertizelor, celor care au ordonat expertiza) şi nu diferiţilor specialişti sau experţilor.
Nerespectarea acestor reguli poate conduce la pierderea caracterului probatoriu al materialelor respective. În prima fază a cercetării locului incendiului participanţii trebuie să analizeze, pe măsura descoperirii unor urme, cauza şi modul cum acestea au fost formate încercând să găsească legături cauzale să releve existenţa în zona investigaţiilor şi a altor urme produse de acelaşi fenomene şi să treacă la căutarea lor.
Prezenţa şi semnificaţia urmelor găsite la faţa locului trebuie permanent coroborate cu alte probe materiale şi informaţii obţinute, astfel încât prin interpretarea critică a întregului volum de date să fie dispuse concluzii juste, reale evitându-se elaborarea unor ipoteze greşite.
O atenţie deosebită trebuie acordată pe parcursul cercetării la faţa locului clarificării contradicţiilor – respectiv neconcordanţelor – ce apar între prezenţa sau aspectul unor urme ori obiecte descoperite şi cauza care ar fi trebuit să le producă sau cu situaţia generală ori alte indicii, descoperite la faţa locului. De multe ori, aceste elemente contradictorii apar ca urmare a activităţii desfăşurate de făptuitori sau a acţiunilor întreprinse de acestea pentru a-şi masca faptele ori pentru a orienta investigaţiile pe o pistă greşită, clarificarea lor furniza elemente în sprijinul identificării persoanelor vinovate. Totodată eliminarea aspectelor contradictorii permite în unele situaţii, confirmarea sau infirmarea unor versiuni.
Astfel de neconcordanţe pot fi de exemplu:
a) prezenţa unor urme care indică manifestarea unei arderi puternice într-o zonă unde, din alte date rezultă ă a existat o mică cantitate de material combustibile, insuficientă pentru a genera o asemenea intensitate a arderii şi de aici concluzia introducerii premeditate a unor acceleratoare de ardere ori depozitării unor stocuri de materiale combustibile mai mari decât cele care se aflau în mod normal în spaţiul respectiv etc.;
b) situaţii opusă când în încăperi unde conform datelor (documentelor) furnizate trebuie să se afle cantităţi importante de materiale combustibile, deci se afirmă că acestea au fost în cea mai mare parte consumate prin ardere, urmele indică o solicitare termică redusă a construcţiei (carbonizări superficiale la uşi şi ferestre sau alte elemente din lemn, calcinare, neînsemnată a tencuielilor şi betonului etc.). În situaţia în care gazele fierbinţi rezultate din ardere nu puteau fi degajate (ventilate) în aer liber, o asemenea neconcordanţă poate fi rezultatul faptului că materialele combustibile erau în cantităţi mai mice decât cele ce trebuiau să se afle în încăpere, fiind sustrase sau înlocuite.
Pentru formarea unei imagini mai clare asupra situaţiei generale, a poziţiei şi desfăşurarea evenimentelor, se recomandă ca ori de câte ori este posibil – după consumarea fazei statice a cercetării – să se reconstituie situaţia existentă la reasamblarea fragmentelor de obiecte de mobilier este şi amplasarea lor în poziţia pe care, conform datelor obţinute se presupune că au avut-o. Vizualizarea concretă a situaţiei premergătoare incendiului permite de regulă desprinderea mai clară a unor aspecte importante legate de caza cercetată.
Pe întregul parcurs al cercetării la faţa locului, se vor evita cu stricteţe orice comentarii sau discuţii privind urme alte indicii descoperite în faţa martorilor asistenţi şi în general a oricăror persoane care nu au sarcini privind cercetarea cazului respectiv.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
