Dupa cele trei moduri de cunoastere si organizare a cunostintelor filosofice , vom deosebi trei filosofi in gandirea greceasca : filosofia teoretica , filosofia epistemica si filosofia sistematica .
Separatia lor neta ar putea sa para o chestiune pur metodologica si nu una de principiu . Vom arata insa ca in conceptia greceasca exista o deosebire principala intre aceste filosofii , ce se completau reciproc , nefiind vorba de respingerea uneia in favoarea alteia . Dar aceste delimitari nu pot fi reale daca nu se tine- din nou – seama de puterea de semnificatie a cuvintelor .
Informatiile istorice oferite de Aristotel prin critica facuta inaintasilor sai confirma ca nu a existat nici o conceptie fara acceptarea prealabila a unor principii .Primii filosofi au conceput principiul ca ceva corporal (caci apa , focul si elementele asemanatoare lor sunt corpuri ) , unii dintre ei au admis un singur principiu , iar altii mai multe principii materiale , in sensul ca ambele directii le-au socotit drept cauze materiale , in sensul ca ambele directii le-au socotit drept cauze de ordin corporal .Pe langa aceasta , am constatat ca unii dintre ei au adaugat cauzei materiale si cauza care este obarsia miscarii , aceasta din urma cauza unii considerand-o unica , iar altii dubla .Pana la filosofii italici , ceilalti au staruit mai putin asupra problemei principiilor .
Tocmai din acest motiv , deoarece gandirea si cunoasterea nu pot incepe decat de la principii , ca si devenirea realitatii , Aristotel isi pune problema principiilor ca principii .Problema principiilor are trei aspecte :
1. problema generala a necesitatii logice a principiilor si natura lor :
2. problema posibilitatii cunoasterii acestor principii si modul prin care sunt sesizate ;
3. problema adoptarii efective a unor principii prin enumerarea si analizarea continutului lor .
Aceste trei probleme sunt complet separate , chiar daca in lucrarile lui Aristotel nu se face o distinctie neta in tratarea lor in capitole autonome.Poate acest fapt a facut ca pana acum ele sa fie tratate ca un tot si sa se cofunde problema 1 , care este problema pur logica a principiilor , cu problema 2 , care apartine teoriei cunoasterii , si cu problema 3 ,care este de domeniul unei constructii metafizice .
Aristotel isi incepe „Analiticile Secunde” prin afirmatia „Orice cunostinta rationala ,fie invatata fie insusita deriva totdeauna din cunostinte anteriaore . Observatia arata ca acest lucru este adevarat pentru toate stiintele; Intr-adevar ,aceasta este procedeul matematicilor si ,fara exceptie , al tuturor artelor. Dar ,daca orice cunostinta deriva din alta , inseamna ca sirul cunostintelor rationale este infinita si deci o cunostinta nu ar fi justificata .
Filosofia epistemica este o suma de concepte si adevaruri organizate piramidal .Ea presupune cunoasterea principiilor , dar nu se opreste la acestea ci utilizeaza rationamentul pentru a ajunge la adevaruri sau concepte derivate .
Adevarurile derivate vor fi adevaruri demonstrate si vor forma stiinta apodictica , cu conditia ca premisele de la care pleaca sa fie insele adevarate si necesare .
Filosofia greaca considerata drept sistem (Ideea ca in general cunostintele formeaza un sistem ) apare inca de la primele conceptii filozofice sistematice si , in special , o data cu explicarea neta a principiului contardictiei .Din moment ce principiul contradictiei guverneaza gandirea ca si realitate , este cu neputinta ca ideile acceptate de o doctrina sa fie contradictorii ; ele formeaza un sistem compatibil si coerent .La inceputul istoric al filozofiei grecesti , caracterul de sistem al conceptiilor filozofice apare implicit .El capata o expresie mai neta la eleati , dar devine clar si explicit numai la Platon si Aristotel.Caracterul de sistem al unei doctrine filozofice reiese clar din afirmatia facuta de Platon asupra principiului identitatii :”gandirea sa fie in acord cu ea insasi , toate convingerile noastre trebuie sa fie de acord unele cu altele „ si asupra principiului contradictiei :”determinari contradictorii nu pot conveni in acelasi timp unuia si aceluias lucru”.
Prin urmare , o conceptie filosofica trebuie sa formeze un corp in care toate partile sa fie de acord unele cu altele , un sistem necontradictoriu .
In concluzie , filozofia greceasca antica s-a prezentat sub trei forme interdependente :theoretica , epistemica si sistematica .
Filozofia theoretica a disparut la inceputul Evului Mediu iar filozofia epistemica este inlocuita cu philosophia perennis calchiata dupa cea epistemica , dar bazata nu pe principii theoretice cipe principii revelate .
Dupa caderea civilizatiei grecesti , filozofia starbate urmatoarele etape evoluative : Philosophia perennis , philosophia speculativa , philosophia sytematica .
Din succinta expunere facuta mai sus , constatam ca cele trei moduri de a face filozofie , ulterioare disparitiei civilizatiei grecesti , nu mai continua filosofia vechilor greci , chiar daca pastreaza unele legaturi indiscutabile cu gandirea greceasca .
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
