Intervin în special în reglarea şi adaptarea ventilaţiei pulmonare dar ca aceasta să fie eficientă este necesar să fie însoţită de modificări cardiovasculare.
Chemoreceptorii periferici
Sunt celule chemosensibile extrem de vascularizate (2000 ml/min./100g ţesut )prevăzute cu capilare fenestrate cu o bogată inervaţie simpatică.
Chemoreceptorii sinocarotidieni
Sunt situaţi la bifurcaţia carotidei comune în corpusculul sau glomusul carotidian (având diametru de 1-2 mm şi greutate de 2mg). Sunt prezente insule celulare chemoreceptoare (tip I) şi celule de susţinere probabil celule gliale
(tip II) înconjurate de capilare sinusoide fenestrate şi fibre nervoase vegetative slab mielinizate.
Chemoreceptorii aortici
Sunt situaţi în apropierea crosei aortice.
Stimulul principal al chemoreceptorilor este scăderea Pa O2 cu app. 500 torri (ce corespunde la o scădere a presiuni sângelui de 80mmHg situaţie când diminuează aportul de O2 la nivelul glomusului nivel de câteva ori superior celui la care apar tulburări metabolice tisulare), descărcările crescând progresiv pe măsură ce scade Pa O2 . De asemenea intervin Pa CO2 (20-60 torri).
Stimularea chemoreceptorilor aortici spre deosebire de cei sinocarotidieni nu sunt activaţi de creşterea pH-ului fiind chiar deprimaţi.
Stimularea chemoreceptorilor determină creşterea ventilaţiei şi secundar creşterea frecvenţei cardiace şi a presiunii sanguine. Răspunsul hemodinamic al chemoreceptorilor devine important în stări urgente de hipoxemie severă sau efort fizic mărit.
Chemoreceptorii bulbari
Sunt situaţi pe faţa ventrală în apropierea rădăcinii nervilor cranieni IX, X, XI ocupând o arie de 5-6mm2 şi o porţiune de 200-400µm.
Studii recente evidenţiază de fapt trei zone cu activitate chemoreceptoare:
1. pe faţa ventrală delimitat lateral de piramide şi medial de rădăcinile nervilor VII-X, fiind cea mai bine localizată;
2. caudal de prima delimitare: lateral de piramide şi medial de rădăcina nervului XII;
3. între cele două.
Chemoreceptorii bulbari sunt sensibili la modificările de pH extracelular şi a
LCR.