Clasificare Tratatelor.

Multitudinea de probleme reglementate prin tratate, ca şi caracteristicile acestora fac necesară o ordonare a tratatelor potrivit anumitor criterii, o clasificare a acestora. Din multiplele criterii propuse pentru clasificare tratatelor von reţine numai pe cele mai uzuale: numărul participanţilor, conţinutul normativ, caracterul participării, termenul de valabilitate.

            a) După numărul participantilor tratatele se împart în tratate bilaterale şi tratate multilaterale (colective).

            Tratatele multilaterale pot fi încheiate , la rândul lor, în diferite sisteme:

            -între fiecare din părţi, cu conţinut identic sau similar ( de exemplu Tratatul de înfiinţare, în anii 1921-1922, a Micii Înţelegeri, prin trei tratate separate încheiate între România şi Cehoslavacia, România şi Iugoslavia şi Cehoslavacia şi Iugoslavia);

            -între un stat pe de o parte şi mai multe state pe de altă parte ( de exemplu, Tratatul de la Versailles – 1919 între Germania şi principalele puteri aliate şi asociate;Tratatul pentru definirea agresiunii din 1933 – între U.R.S.S. şi toate statele vecine, inclusiv România;Tratatele de pace de la Paris din 1947);

            -între mai multe state, fiecare constituind o parte din tratat (de exemplu Carta O.N.U., Pactul Ligii Naţiunilor etc.);

            b) După conţinutul normativ

            Tratatele internaţionale pot stabili prin cuprinsul lor norme de drept internaţional sau pot stabili pur şi simplu drepturi şi obligaţii reciproce, cu respectarea normelor dreptului internaţional. Din acest punct de vedere, tratatele se împart în:

            -tratate-lege (normative);

            -tratate-contract (nenormative);

            -tratate multilaterale generale

            Tratatele- lege. Sunt tratate care stabilesc norme noi, cu un caracter de aplicabilitate generală, reguli de conduită pe care părţile la tratat le-au elaborat în scopul de a fi urmate de un anumit număr de state şi de a constitui o bază principială a relaţiilor lor în domeniul respectiv.De exemplu Carta O.N.U. şi statutele instituţiilor spacializate ale O.N.U. , tratatele privind cooperarea în exploatarea şi explorarea spaţiului extraatmosferic, privind legile războiului, privind dreptul mării etc.

            Tratatele-contract. Stabilesc obligaţii concrete între părţi.De exemplu, tratatele de comerţ, de delimitare a frontierei, de schimburi cultural-ştiinţifice etc.

            Tratatele multilaterale generale sunt tratatele ce cuprind norme generale de drept internaţional, aplicabile tuturor statelor sau care se ocupă de probleme de interes general pentru întreaga umanitate ( problemele păcii şi războiului, problemele umanitare, problemele folosirii spaţiilor in afara suveranităţii statelor etc).

            c) După caracterul participării

            -tratate deschise (majoritatea );

            -tratate închise (în special cele regionale sau cu caracter militar);

            d) După termenul de valabilitate

            -tratat fără termen (Carta O.N.U. , tratatele de interes general umanitar etc.);

            -tratate cu termen ( marea majoritate);

            Lungimea  termenelor stipulate în tratat diferă după caracterul tratatului, statele fiind însă libere să stabilească orice termenconsideră necesar şi suficient.

            Practica relaţiilor dintre state a conoscut tratate încheiate şi pe 99 de ani (capitulaţiile, unele tratate economice sau de concesiuni etc.). În condiţiile de azi, de regulă, termenele nu depăşesc 20 de ani (tratatele de alianţă în special prevăd acest termen). Unele tratate bilaterale prevăd condiţia ca după expirarea perioadei de valabilitate, acestea să-şi prelungească valabilitatea automat pe încă alte termene stabilite expres fără a fi nevoie  să se încheie alte tratate la expirarea termenului (clauza tacitei reconducţiuni).