Tratatul internaţional constituie unul din instrumentele principale ale relaţiilor internaţionale şi totodată principalul izvor al drepturilor şi obligaţiilor statelor în cadrul acestei relaţii.
Tratatul este actul juridic ce exprimă acordul de voinţă liber consimţit intervenit între două sau mai multe state ori alte subiecte de drept internaţional în scopul naşterii, modificării sau stingerii drepturilor şi obligaţiilor părţilor în raporturile dintre ele.
Potrivit art. 2 al Convenţiei de la Viena din 1969 cu privire la dreptul tratatelor, prin care s-a realizat codificarea în materie, tratatul internaţional este definit ca „un acord internaţional încheiat între state în formă scrisă şi guvernat de dreptul internaţional, indiferent dacă este consemnat într-un singur instrumentul ori în două sau mai multe instrumente conexe, oricare ar fi denumirea lor”.
Tratatele au constituit şi în secolele trecute un important instrument al relaţiilor dintre state, dar numărul acestora a crescut exponenţial in ultimele decenii, datorită dezvoltării raporturilor internaţionale în condiţiile intensificării şi adâncirii cooperării pe multiple planuri şi în forme tot mai variate între membrii comunităţii mondiale.
Ca sferă de reglementare, tratatele internaţionale îmbrăţişează o variată gamă de probleme, de la principiile colaborării în problemele cardinale ale păcii şi securităţii internaţionale până la probleme de strict interes bilateral in raporturile dintre state.
Tratatele pot fi, astfel, de natură politică (tratate de pace, de alianţă, de neagresiune etc.) sau juridică ( convenţii consulare, de asistenţă juridică, de extrădare etc.), cu caracter economic, comercial, financiar, militar , sanitar, în domeniul transporturilor, al dreptului umanitar, pentru constituirea de aoganizaţii internaţionale, etc.
Dintre toate tratatele internaţionale cel mai important este, fără îndoială, Carta O.N.U., actul constitutiv al organizaţiei de securitate şi colaborare din care fac parte marea majoritate a statelor lumii.