Conceptul de comunicare. Comunicarea ca fenomen social.

Cuvântul comunicare a devenit un însoţitor al celor mai tulburătoare experienţe intelectuale, un concept atrăgător şi utilizat cu o frecvenţă de invidiat. „Comunicarea este terenul de întâlnire conceptuală unde se intersectează relaţiile interpersonale şi inovaţiile tehnologice, stimulentele politico-economice şi ambiţiile socioculturale, divertismentul uşor şi informaţia serioasă, mediile ambiante locale şi influenţele globale, forma şi conţinutul, substanţa şi stilul” – scrie originalul cercetător James Lull. Îndeobşte, teoreticienii comunicării sunt de acord că toate procesele sociale implică şi un proces de comunicare. „Numai în aparenţă societatea este o sumă statică de instituţii sociale; în realitate, ea este reanimată sau reafirmată creator în fiecare zi de acte particulare de natură comunicativă care au loc între indivizii ce o alcătuiesc. Orice structură culturală, orice act individual care ţine de comportamnetul social implică, într-un sens explicit sau implicit, comunicare” (E. Sapir). De aceea, relaţiile umane pot fi numite interacţiuni comunicaţionale. Astfel încât conceptul de comunicare a devenit, în epoca noastră, unul universal şi larg-cuprinzător. Şi aceasta pentru că, aşa cum se afirmă, totul, dar absolut totul, comunică. Aşadar, cum „totul comunică”, iar societatea noastră a fost deja numită „de comunicare”, sunt autori, ca Lucien Sfez, care consideră comunicarea drept substanţa societăţii.