Piata contemporana a muncii inglobeaza mai multe moduri de combinare a factorului munca, din punct de vedere al ocuparii:
1. Echilibru – oferta si cererea de munca sunt egale – ocupare deplina
2. Dezechilibru
a) subocupare – oferta de munca este mai mica decat cererea
b) supraocupare – oferta de munca depaseste cererea
Echilibrul pietei muncii trebuie sa fie abordat ca:
1. Echilibru functional – defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de munca si cresterea productivitatii muncii, in conditiile strict determinate de producatori.
2. Echilibru structural – exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, activitati social-economice, profesii, calificari, zone s.a.
3. Echilibru intern – intre nevoile si resursele de munca, ambele conditionate de volumul de munca si cel al productivitatii.
Formele dezechilibrului pe piata muncii pot fi intelese numai dupa explicarea termenilor: ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.
OCUPARE DEPLINA – angajarea a 96-97% din populatia activa disponibila, diferenta pana la 100% fiind considerata somaj natural. Aceasta reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii fortelor de munca, care permit obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.
Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza somajul natural.
SOMAJ VOLUNTAR – consta in acea neocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea somaj arata ca sunt si persoana care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii de munca.
SOMAJUL INVOLUNTAR – include persoanele neocupate care ar fi dispuse sa lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul existent, sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si nivelul ocuparii.
De regula somajul este tratat si apreciat prin prisma celui involuntar, astfel putem incerca sa conturam o definitie acestui fenomen.
Somajul este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national – un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Somajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, sunt in cautarea unuia, dar nu-si pot gasi de lucru ca salariati. Somajul este locul de intalnire si de confruntare al cererii globale si ofertei globale de munca.
Nu orice persoana care nu lucreaza poate fi considerata somer (de exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Somer este – conform Biroului International al Muncii , organizatie din sistemul Natiunilor Unite – oricine are 15 ani, este apt de munca si nu munceste, cauta un loc de munca si poate fi angajat partial sau in intregime pentru o munca salariata sau nesalariata. Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati (persoane in varsta de 18 ani si peste).
1. Echilibru – oferta si cererea de munca sunt egale – ocupare deplina
2. Dezechilibru
a) subocupare – oferta de munca este mai mica decat cererea
b) supraocupare – oferta de munca depaseste cererea
Echilibrul pietei muncii trebuie sa fie abordat ca:
1. Echilibru functional – defineste zona de compatibilitate a ocuparii fortei de munca si cresterea productivitatii muncii, in conditiile strict determinate de producatori.
2. Echilibru structural – exprima modul de distribuire a resurselor de munca pe sectoare, ramuri, activitati social-economice, profesii, calificari, zone s.a.
3. Echilibru intern – intre nevoile si resursele de munca, ambele conditionate de volumul de munca si cel al productivitatii.
Formele dezechilibrului pe piata muncii pot fi intelese numai dupa explicarea termenilor: ocupare deplina, somaj voluntar si somaj involuntar.
OCUPARE DEPLINA – angajarea a 96-97% din populatia activa disponibila, diferenta pana la 100% fiind considerata somaj natural. Aceasta reprezinta acel volum si acea structura a ocuparii, a utilizarii fortelor de munca, care permit obtinerea maximului de bunuri pentru acoperirea nevoilor oamenilor.
Conceptele de somaj voluntar si somaj involuntar caracterizeaza si aprofundeaza somajul natural.
SOMAJ VOLUNTAR – consta in acea neocupare datorata refuzului sau imposibilitatii unor persoane de a accepta salariul oferit. Un asemenea somaj arata ca sunt si persoana care nu pot sa se angajeze intr-o activitate deoarece nivelul ridicat al salariilor, determinat prin negocieri colective, genereaza diminuarea cererii de munca.
SOMAJUL INVOLUNTAR – include persoanele neocupate care ar fi dispuse sa lucreze, acceptand chiar un salariu nominal mai mic decat salariul existent, sperand ca atunci cand cererea efectiva de munca se va mari, va creste si nivelul ocuparii.
De regula somajul este tratat si apreciat prin prisma celui involuntar, astfel putem incerca sa conturam o definitie acestui fenomen.
Somajul este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national – un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Somajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, sunt in cautarea unuia, dar nu-si pot gasi de lucru ca salariati. Somajul este locul de intalnire si de confruntare al cererii globale si ofertei globale de munca.
Nu orice persoana care nu lucreaza poate fi considerata somer (de exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Somer este – conform Biroului International al Muncii , organizatie din sistemul Natiunilor Unite – oricine are 15 ani, este apt de munca si nu munceste, cauta un loc de munca si poate fi angajat partial sau in intregime pentru o munca salariata sau nesalariata. Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati (persoane in varsta de 18 ani si peste).