Conceptul de şomaj. Nivelul şi trăsăturile şomajului.

Ocuparea forţei de muncă în activităţile economico-sociale şi şomajul dovedesc cum funcţionează piaţa muncii într-o perioadă sau un moment dat.
Şomajul este o stare negativă a populaţiei active disponibile, care nu găseşte locuri de muncă, din cauza dereglării relaţiei dintre dezvoltarea economiei ca sursă a cererii de muncă şi evoluţia populaţiei ca sursă a ofertei de muncă. In condiţiile contempora-ne, şomajul este considerat ca neocuparea forţei de muncă.
Ocuparea forţei de muncă poate fi exprimată în 2 modele:
a) Ca ocupare absolută – prin numărul persoanelor, care participă la activităţile utile societăţii.
PAO – persoane apte de muncă ocupate
b) Ocuparea relativă – prin rata ocupări (Ro)
În ultimele decenii creşterea şomajului influenţează substanţial asupra PNB, de aceea analişti acordă o deosebită atenţie corelaţiei dintre creşterea economică şi şomaj.
Rata ocupării – Ro poate fi determinată:
Ro =
PAO – persoane apte de muncă ocupate;PA – persoane apte de muncă
Şomajul reprezintă o stare a pieţi muncii caracterizată printr-o ofertă a forţei de muncă mai mare decît cererea de ea.
Şomajul mai poate fi caracterizat după:
a) frecvenţa (cît de des se află o persoană în şomaj timp de o perioadă de timp(un an));
b) durata (timpul de aflare a persoanei în şomaj);
c) distribuţia (reprezentată după vârstă, sex, profesii).
Şomajul poate fi măsurat în forma lui relativă şi absolută. Forma relativă este rata şomajului, forma absolută numărul şomerilor.
Rata şomajului determină ponderea şomerilor în număr total a persoanelor apte de muncă.
RS =
Numărul şomerilor: Ş=PA-PO