Orice tratat, pentru a fi valabil (valid) din punct de vedere juridic, trebuie să satisfacă unele condiţii esenţiale de formă şi de fond. El trebuie să cuprindă anumite elemente obligatorii şi poate cuprinde şi unele elemente accesorii, referitoare la termene sau condiţii, a căror includere în conţinut este lăsată la aprecierea părţilor. Elementele esenţiale ale tratatului sunt: subiectele (părţile), voinţa liber exprimată a părţilor, conformitatea cu dreptul internaţional.
1) Subiecte (părţi) ale tratatului pot fi în principal statele, care pot încheia orice fel de tratate internaţionale şi în orice domeniu, în virtutea principiului egalităţii suverane a statelor.
În anumite limite, pot încheia tratate internaţionale şi uniunile de state, naţiunile care luptă pentru eliberare, precum şi organizaţiile internaţionale (acestea, potrivit principiului specialităţii capacităţii lor juridice, pot încheia numai acele tratate necesare îndeplinirii scopurilor lor, în conformitate cu statutul constitutiv).
2) Voinţa liber exprimată a părţilor. La încheierea unui tratat fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a-şi exprima în mod liber propria voinţă, numai în aceste condiţii tratatul ce-l încheie fiind perfect valabil din punct de vedere al dreptului internaţional.
Tratatele încheiate prin alterarea voinţei părţilor sub orice formă s-ar manifesta aceasta sunt nule de drept.
Alterarea voinţei părţilor poate să se facă prin mai multe mijloace şi în forme diferite: eroare, dolul, coruperea reprezentantului unui stat, constrângerea împotriva reprezentantului unui stat, constrângerea exercitată împotrive statului, toate acestea constituind vicii de consimţământ la încheierea tratatelor.
a) Eroarea este părerea greşită pe care şi-o face o parte despre o anumită situaţie.Ex.: asupra traseului unei frontiere, asupra mărimii şi caracterului unei obligaţii etc.
Eroarea, pentru a putea fi invocată de o parte ca motiv de anulare a tratatului, trebuie să aibă un caracter esenţial pentru acel tratat sau pentru consimţământul dat de o parte la încheierea tratatului.
Eroarea nu poate fi acceptată dacă cel ce o invocă a contribuit la apariţia ei sau dacă avea posibilitatea să se informeze pentru a nu fi în eroare.
b) Dolul (viclenia, înşelăciunea) se întâlneşte mai rar în convenţiile internaţionale.Atunci când există, el constă în prezentarea de către o parte, celeilalte părţi, a unei situaţii de o aşa manieră încât aceasta acceptă condiţiile convenţiei, dar dacă ar cunoaşte realitatea faptelor nu ar face acest lucru. A fost folosit adesea în tratatele coloniale. Dovedirea relei credinţe a celeilalte părţi, a intenţiei acesteia de a-şi înşela partenerul, duce la anularea tratatului respectiv.
c) Coruperea reprezentantului unui stat este greu de dovedit în practică, dar teoretic nu poate fi exclusă.Când exprimarea consimţământului unui stat de a fi legat printr-un tratat a fost obţinută ca urmare a coruperii reprezentantului său prin acţiunea directă sau indirectă a unui stat care a participat la negociere, statul păgubit poate invoca această corupere ca viciind consimţământul său, pentru anularea tratatului.
d) Constrângerea împotriva reprezentantului unui stat se manifestă destul de frecvent în practica internaţională.
Consimţământul unui stat obţinut prin constrângerea reprezentantului său, prin acte sau ameninţări îndreptate împotriva lui, trebuie să fie lipsit de orice efect juridic
e) Constrângerea exercitată împotriva statului a fost şi este destul de frecventă, anumite state impunându-şi condiţiile prin ameninţări sau presiuni ori prin războaie urmate de tratate în care îşi impunpunctul de vedere anterior formulat şi pe care nu au putut să-l realizeze prin mijloace licite, conforme cu dreptul internaţional.
Tratatul încheiat în asemenea condiţii, evident, nu poate fi considerat ca licit.
3) Conformitatea cu dreptul internaţional
Tratatele încheiate de state trebuie să aibă un obiect licit, să fie în strictă conformitate cu principiile şi normele recunoscute ale dreptului internaţional, îndeosebi să nu contravină principiilor fundamentale ale acestuia şi normelor imperative de la care nici o derogare nu este permisă (jus cogens), precum şi eticii internaţionale.
Un tratat încheiat prin încălcarea normelor de drept internaţional este un tratat ilicit şi este considerat nul de drept