Consecinţele sociale ale anexării Basarabiei de către Imperiul Ţarist.

In timp ce pt populaţia Principatelor Române corvezile pt armata rusă s-au incheiat odată cu evacuarea autorităţii militare ruse de ocupaţie, această obligaţiune a continuat să apese asupra românilor basarabeni. Ei au fost impuşi să presteze munci în timpul retragerii forţelor militare. Aceasta a fost una din consecinţele sociale care s-a rasfrânt asupra Basarabiei odata cu anexarea ei. Populaţia prin urmare era asuprită. Fucţionarii ruşi treceau prin sate,( un ex. poate servi satul Peresecina ( ţinutul Orhei)) şi cereau de la locutori, fară a plăti, cai şi produse alimentare, iar în caz de impotrivire cetăţenii erau bătuţi. După aceste evenimente, Sturdza l-a trimis pe ofiţerul Rovski in acest sat pt a nu admite astfel de ilegalităţi. În perioada 3-4 feb 1813 Somov, comandantul cetăţii Ismail a intrebuinţat la lucrările efectuate în cetate 962 de oameni fără a-i remunera şi a solicitat ca de la 4 febr să-i pună suplimentar la dispoziţie în fiecare zi câte 600 de oameni pt scoaterea lemnului din apă. Apoi a fost emisă a cerere prin care se stipula ca nu ar trebui să-i pună pe oameni la corvezi pt orăşeni decât in cazuri excepţionale. Unii militari staţionaţi in cetatea Chilia, îi obligau pe locuitori la munci excesive, în plus militarii îi deposedau de fâneţe şi le interziceau să construiască case, pt a-i sili să lociuască în casele rămase de la turci, pt care plăteau chirie. Populaţia mai era obilgată să manifeste supunere faţă de militarii ruşi.

O povară insuportabilă pt multe sate din Basarabia o constituia încărtiruirea trupelor ruseşti care staţionau în provincie. Populaţia se plângea lui Sturdza că sunt asupriţi, le sunt luate căruţele şi produsele alimentare, fără a le plăti, unii sunt bătuţi.Cărtiruirea apăsa şi asupra oraşelor şi satelor. Militarii provocau importante daune materiale mănăstirilor. Egumenul mănăstirii Hârjauca, Tarasie s-a plâns că în iulie 1813, soldaţii din Ismail şi Bender au tăiat pădurea din jurul mănăstirii fără voie cât au dorit.Astfel de plângeri au fost adresate şi de mitropolitul Gavril B-Bodoni.

După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus un nr considerabil de locuitori din partea stângă a Prutului au trecut partea dreaptă. În luna mai 1814 protopopul Lăpuşnei, Ioan Dimitriu anunţa că în luna sept 1812 totţi locuitorii satului Topor din ţinutul Lăpuşna împreună cu preoţii bisericii Sf.Gheorghe au fugit peste Prut. Între timp satul respectiv a fost populat de alţi oameni, dintre care majoritatea erau ruşi. Astfel de cazuri au fost inregistrate şi în satele: Cojocăreni, Drujeni, Honceşti din ţinutul Iaşi. Vestea despre plecarea în masă a locuitorilor Basarabiei a ajuns kiar şi la împăratul Imp. Ru. Nu există o cifră exactă a celor care s-a refugiat peste Prut în primii anu după anexarea Basarabiei. Însă Meniu Bei într-un memoriu a semnalat cî până la sf. anului 1815 au emigrat din Moldova m m de peste 5.000 familii de basarabeni. Pavel Svinin a stabilit ca populaţia Basarabiei în urma plecării moldovenilor şi bulgarilor s-a redus cu un nr de până la 3 mii de familii. Potrivit cifrelor indicate de el, numai din ţinutul Hotin până la sf 1816 s-au refugiat 3.353 de familii, din Codru – 290 familii etc. Cuzele exodului peste Prut erau multiple. Un motiv aşa mai neesenţial ar fi că locuitorii se refugiau peste Prut deoarece aveau rude acolo. Meniuc Bei a fost acel care a examinat cauzele exodului peste Prut a populaţiei Bsarab. Examinând in decurs de 5 luni si jum starea din Basarab el a constatat:

Harting, un administrator local care se conducea după ideile celor 2 secretari ai săi, unul dintre care vindea ispravnicile şi alte funcţii.

Ţăranii erau impuşi să transporte lemn de construcţie pt coloniştii germani aduşi de ruşi în S Basarab, ceea ce îi sustrăgea de la muncile agricole cauzându-le pierderi considerabile.

Marele latifundiar Ioan Balş susţinut de Harting a dublat impozitele, provocând nemulţumiri în rândul ţăranilor. Ca urmare circa 1.000 locuitori au emigratpână la sf toamnei.

Ţăranii erau obligaţi să-i alimenteze pe soldaţii ruşi

În organul suprem de justiţie al Basarab domnea corupţia

O cauză importantă ce i-a determinat pe mulţi să se refugieze a constituit-o zvonul precum că în provincia răpită de ruşi va fi introdusă şerbia care incă din 1749 fusese lichidată din Ţ.Moldovei.

Conform opiniei istoricului rus Batiuşkov, fenomenul migraţiei s-a produs din cauza administraţiei proaste a provinciei.

Pe lângă faptul ca mai continua procesul migraţei populaţiei basarabene peste Prut erau frecvente şi cazurile de fugă ale locuitorilor din guberniile ruse de peste Prut.Ele au continuat şi după mutarea hotarului Imp Rus pe Prut. Fiind o problemă serioasă Harting a dispus in mart 1814 organelor orăşeneşti şi ţinutale de poliţie sa anunţe ca nimeni din locuitori să nu adăposteasca oameni străini, fără vreun act asupra sa, in caz contrar urmau să fie pedepsiţi.