D-a lungul timpului au fost înaintate diferite propuneri:
– protecţia juridică a naturii;
– dreptul protecţiei şi folosirii naturii;
– dreptul ecologic;
– dreptul mediului înconjurător;
– dreptul protecţiei mediului;
– dreptul mediului.
Aproape în toate aceste denumiri descoperim unele greşeli de sens şi anume:
• denumirea reflectă doar parţial domeniul reglementat de ramură (dreptul protecţiei naturii);
• denumirea reflectă un domeniu mai larg de relaţii ce pot fi reglementate real de ramură (drept ecologic);
• dublarea sensului în denumire/pleonasm/(dreptul mediului înconjurător)
Astăzi considerăm cea mai reuşită denumirea de DREPTUL MEDIULUI.
Dreptul mediului – acea ramură a sistemului nostru juridic care înmănunchează normele juridice ce reglementează relaţiile dintre persoane , formate în legătură cu protecţia mediului. [E.Lupan, p.121]
Dreptul mediului – ansamblul complex al normelor juridice care reglementează relaţiile ce se stabilesc între oameni privind atitudinea lor faţă de natură – ca element vital şi suport al vieţii în procesul conservării şi dezvoltării în scopuri economice, sociale şi culturale a componentelor mediului înconjurător – naturale şi artificiale – precum şi relaţiile legate de protecţia lor. [D.Mărinescu, p.35]
Dreptul mediului – acea ramură de drept care cuprinde normele juridice ce reglementează relaţiile dintre persoane în legătură cu folosirea, protecţia, conservarea şi dezvoltarea componentelor mediului.
De la apariţia Dreptului mediului ca ramură a jurisprudenţei şi pînă în ziua de azi mai există discuţii în jurul problemei este oare Dreptul mediului o ramură de drept sau aceasta este un cumul de norme juridice din diferite ramuri de drept şi Dreptul mediului apare doar ca o disciplină juridică?
În prezent, în legătură cu această problemă, persistă trei păreri:
a) Dreptul mediului nu este ramură distinctă, ci doar o disciplină juridică, deoarece:
– de la bun început normele de drept ce protejau natura aparţineau fie dreptului administrativ, fie dreptului civil, etc.;
– chiar astăzi în această ramură sînt folosite instituţiile de răspundere juridică a altor ramuri, precum şi alte metode juridice de reglementare;
b) Dreptul mediului – ramură de drept de sinteză, deoarece:
– Dreptul mediului este un domeniu cu obiect distinct de reglementare, dar care foloseşte procedee şi metodici caracteristice altor ramuri de drept;
c) Dreptul mediului este o ramură de drept distinctă, cu toate caracteristicile sale, argumentată prin:
– obiect specific de reglementare;
– existenţa unei serii de norme juridice, care prin caracterul lor nu au tangenţe cu alte domenii şi nu sînt caracteristice acestora;
– existenţa unor instituţii juridice specifice numai acestui domeniu.