NoţiuneDetenţia pe viaţă este o pedeapsă principală şi reprezintă cea mai severă pedeapsă din legislaţia penală actuală.Constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vieţii lui.
Pedeapsa detenţiunii pe viaţă este privativă de libertate ,dar nu cu caracter temporar cum este închisoarea ,ci cu caracter perpetuu. Detenţiunea pe viaţă a fost introdusă prin Decretul Lege nr.6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliul FSN.Ea este o pedeapsă principală ,prevăzută în Codul Penal art.53 lit.a:art.55 .
În codul penal pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută spre exemplu:pentru infracţiuni grave contra siguranţei statului(art.155-163) şi art.167. C.p) ,pentru infracţiuni de omor deosebit de grav (art.176 C.p), pentru infracţiuni grave contra siguranţei transporturilor (distrugerea şi semnalizarea falsă care a avut ca urmare o catastrofă pe calea ferată) ,pentru unele infracţiuni grave contra capacităţii de apărare :capitualrea ,părăsirea câmpului de luptă,unele infracţiuni contra păcii şi omenirii.
Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută şi în legile penale speciale pentru fapte deosebit de grave : împiedicarea exploatării aeronavei(art.107) , impiedicarea exploatării navei(art.123 al.3 din Decretul nr.443/1972 privind navigaţia civilă)
Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă este prevăzută alternativ cu pedeapsa închisorii de până la 25 de ani pentru marea majoritate a infracţiunilor , oferind largi posibităţi de individualizare judiciară şi recurgerea la pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă numai în cazuri extreme .Pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă nu este alternativă cu închisoarea ci unică în două cazuri :pentru infracţiunea de genocid , săvârştă în timp de război (art.357 al.2 C.p )
Şi pentru infracţiunea de tratamente neomenoase săvârşite pe timp de război (art. 358 al.4 C.p).
Spre deosebire de pedeapsa cu moartea , detenţiunea pe viaţă are avantajul că poate fi retrasă în caz de eroare judiciară.
Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă absolut determinantă şi sub aspect că nu poate fi adaptabilă.
NEAPLICAREA PEDEPSEI DETENŢIUNII PE VIAŢĂ.
1.Detenţiunea pe viaţă nu va putea fi aplicată dacă infractorul , la data pronunţării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 60 de ani (art. 55 C.p) În acest caz se aplică o pedeapsă cu închisoarea de 25 de ani şi interzicerea unor drepturi pe durata ei maximă.
2.Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică nici infractorului minor (art.109 al.2 C.p) Toate infracţiunile pentru care este prevăzută detenţiunea pe viaţă au şi pedepse alternative cu închisoare între 15 şi 25 de ani (se dispune dacă instanţa optase ,între cele două pedepse alternativi , pentru pedeapsa detenţiunii pe viaţă , pedepsă pe care nu o poate aplica ) A decide astfel , ar însemna să se creeze de la început o situaţie mai grea pentru infractorul în vârstă de peste 60 de ani fără a ţine seama de circumstanţe care ar fi
determinat instanţa să aleagă dintre cele două pedepse alternative , pe cea care prevedea închisoarea între 15-25 de ani:
Aceleaşi raţiuni pot fi invocate şi în cazul prevăzut de art. 109 al.2 C.p – când instanţa alege pedeapsa închisorii , dintre cele două alternative , ar putea aplica minorului pedeapsa închisorii între 5 şi 12 ani faţă de situaţia când alegând pedeapsa detenţiunii pe viaţă pe care nu o poate aplica, va aplica pedeapsa închisorii de la 5 la 29 de ani.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
