Diplomaţia – instrument al politicii externe.

Diplomatia a fost cel mai bun mijloc pe care civilizatia a fost capabila sa-l inventeze pentru a veghea ca relatiile internationale sa nu mai fie guvernate de forţă deoarece razboiul ca mijloc de rezolvare a litigiilor internationale nu este cea mai bună cale de solutionare a diferendelor.In Dictionarul Oxford se considera ca diplomatia reprezintă conducerea relaţiilor internaţionale prin negocieri metode prin care aceste relaţii se reglementeaza, la aceasta participand ambasadorii si trimisii.Diplomatia fiind o activitate care serveste şi asigură buna functionare a relatiilor internationale, fiind menita sa creeze cele mai bune condiţii pentru ca aceste raporturi sa se desfaşoare normal,ceea ce demonstrază ca diplomatia este un instrument al politicii externe la nivel international. Diplomatia poate fi considerata ca avand principii determinate intrucat are la baza anumite notiuni avand si un obiectiv precis si distinct si anume de a reglementa raporturile existente intre state.Nu se poate recunoaste o activitate diplomatica in sensul propriu al cuvantului intre state care se afla in relatii de subordonare, deci care nu sunt caracterizate de principiul egalitatii suverane. Flexibilitatea este esenta diplomatiei si al politicii externe ale statelor suverane si democratice, respectiv cautarea unor solutii reciproc acceptabile. Din perspectiva stiintifica diplomatia are ca obiect studierea relatiilor politice sau juridice ale diverselor state, precum si a intereselor care le genereaza.Ca arta, diplomatia are ca obiect administrarea afacerilor internationale ceea ce implica aptitudinea de a ordona si conduce negocierile politic. Ca instrument al politicii externe ,,diplomaţia,, a fost recunoscuta de toate statele lumii,in vederea ajutarii dezvoltarii şi cercetării ei au fost create scolile diplomatice. In ordine cronologica trebuie mentionata mai intai scoala diplomatica greaca si romana,bizantină. Diplomatia Republicilor Italiene si in special scoala diplomatica Venetiana este foarte bine cunoscuta datorita ordinii pe care venetienii au introdus-o in arhivele de stat pastrand cu grija scrisorile si rapoartele primite de la agentii lor diplomatici.Scoala diplomatica franceza devine predominanta la inceputul secolului al 17-lea,ulterior cea otomana,chineză,japoneză,araba.Toate aceste tari au văzut in diplomatie un instrument strategic de manipulare ,o arta pe care doreau sa o posede in intregime pentru a putea poseda lumea. Diplomatia secolului al 19-lea introduce noi principii in domeniu. Metodele diplomatice au fost supuse unificarii pornind de la eticheta si pana la reguli de intocmire a tratatelor si acordurilor internationale. Incepand din secolul 19 se poate vorbi din ce in ce mai putin de scoli. Toate metodele diplomatiei se disting printr-o importanta unificare si sistematizare chiar daca diplomatia continua sa promoveze unele trasaturi specifice tarilor pe care le deserveste.