Teoria optiunii strategice, este evident, o euristica complexa pentru a fi apli-cata, desi are moduri rezonabile pentru a simplifica aplicatia.(Bowmann si Moskowitz, 1997). Totusi, asa cum BCG nu are nevoie sa masoare cheltuielile, o competenta euristica de baza, nu are intotdeauna nevoie sa evalueze optiunea. In schimb, datorita insistentei pe valoarea competentei derivata de la pretul de piata al bunurilor corelate, teoria optiunii strategice aranjeaza analiza competentei principale pentru a intelege evaluarea ca pe ceva sensibil, opus fortelor competitive. Aceste forte tind sa limiteze exploatarea potentialului competentei datorita considerentului efectelor asupra pretului si concurentei.
O problema speciala pentru analiza optiunilor reale, este considerentul mai explicit al interactiunilor competitive si pozitionarilor. Evaluarea optiunii strategice presupune o identificare a pretului pietei din care sa derive copia bunului fundamental. Pe pietele financiare, acest pret este dat usor de sursa (capital) sau de viitoarele preturi. O importanta si rezonabila presupunere, este aceea ca exercitarea optiunii nu influ-enteaza valoarea portfoliului copiat.
Aceasta presupunere nu tine intotdeauna de optiunile reale din 2 motive. Primul, prin exercitarea unei optiuni pentru a intra pe piata, o firma influenteaza deseori preturile prin sporirea ofertei. Al doilea, intrand pe piata, concurentii isi vor modifica comportamentul.
Problema obtinerii evaluarii pirtei externe este dificila mai ales cand con-junctura este si ea noua. Acest lucru poate adecvat pentru orice euristica, dar noi l-am adaugat ca alternativ pentru orice evaluare tehnologica.