Consideraţii generale privind prezentarea documentelor la bancă.
a. înainte de prezentarea documentelor la bancă exportatorul trebuie să fie sigur că:
– are toate documentele – număr de originale şi copii,
– fiecare document este complet,
– toate documentele sunt ,,curate’’,
– orice modificare, rectificare este stampilată de emitent,
– conţinutul unui document nu contrazice conţinutul altor documente,
– toate documentele sunt conforme cu acreditivul.
b. prezentarea documentelor trebuie să se facă :
– în interiorul valabilităţii acreditivului,
– în maximum 21 zile fără depăşirea valabilităţii acreditivului,
– la ghişeele băncii notificatoare/plătitoare/acceptante.
Plata documentelor se face numai după verificarea lor:
a. documente conforme cu acreditivul – în termen de 7 zile exportatorul este plătit (cambii acceptate),
b. documente neconforme – banca nu plăteşte documentele.
Tipuri de neconcordanţe:
1. minore dar care pot fi rectificate – de regulă se înapoiază documentele pentru a fi puse în bună ordine (cronologică)
2. minore dar care nu mai pot fi rectificate – banca poate face plata sub rezervă. Banca plătitoare va cere înapoi băncii exportatorului banii plus dobândă (practică care uneori este interzisă chiar prin ordinul de deschidere),
3. majore problema este gravă, marfa a fost expediată – operaţiunea se transformă în incasso.
Exportatorul trebuie să urmărească mărfurile pe parcurs extern, să contacteze importatorul în vederea plăţii. Dacă importatorul nu vrea să facă plata, el trebuie să vândă marfa sau să o aducă acasă.
Factura comercialã
Factura – document redactat de exportator imediat după expedierea mărfii; document de sinteză întrucât:
– este actul primar în baza căruia operează în evidenţa sa atât exportatorul cât şi importatorul,
– permite identificarea valorii de ansamblu a mărfii vândute,
– este documentul comercial cel mai important.
Referitor la întocmirea facturii:
– se emite de către beneficiar pe numele ordonatorului,
– se emite în limba în care este deschis acreditivul,
– denumirea mărfii trebuie să corespundă exact cu cea din acreditiv,
– numărul şi cantitatea unităţilor ambalate să corespundă cu cele din celelalte documente,
– preţul unitar şi valoarea totală trebuie să fie în moneda precizată în acreditiv,
– preţul total trebuie să fie în concordanţă cu condiţiile de livrare.
Sintetizând, factura cuprinde:
– numele şi adresa exportatorului,
– numele şi adresa importatorului,
– locul şi data emiterii,
– descrierea mărfii,
– preţul unitar şi/sau total al mărfii,
– costul transportului şi al asigurării,
– condiţiile de livrare,
– totalul sumei încasat de către exportator,
– numărul şi tipul coletelor,
– conţinutul unui colet,
– numărul licenţei de export sau import,
– marcajul şi numerotarea coletelor,
– semnătura exportatorului.
Uneori se poate cere factura consulară – similară celei comerciale, însă emisă de consulatul ţării importatoare în ţara exportatoare.
Documentele de transport
Documentele de transport reprezintă înscrisuri prin care vânzătorul face dovada încărcării sau preluării spre încărcare a mărfurilor.
În general, documentele de transport sunt :
– documente tipizate;
– diferenţiate pe tipuri de transport astfel: maritim, transport multimodal, aerian, feroviar, rutier, fluvial, poştal, curier, fiecăruia fiindu-i specific un anumit tip de document de transport.
Pentru a fi acceptat de bancă, acesta trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
– să nu poarte nici o clauză sau adnotare care să declare în mod expres starea defectuoasă a mărfurilor;
– trebuie să fie emis de transportator sau de un agent al acestuia;
– să respecte toate menţiunile din acreditiv referitoare la transport;
– nu pot depăşi 21 de zile de la data emiterii lor, în caz contrar fiind considerate „vechi”.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
