Dr de proprietate e un dr. fundamental, care e in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 17 ’’ orice persoana are dr. la proprietate atit singura cit si in asociere cu altii, nimeni nu poate fi lipsit arbitrar de proprietatea sa’’.
Practica Curtii Constitutionale ’’prin proprietate se intelege dr. de proprietate a PF si PJ, statului sau UAT, asupraa unor bunuri imobile sau mobile(cu posesia, folosinta si dispozitia), in mod exclusiv si perpetuu, prin putere si interes propriu, in conditiile legii.
Doctrina analizeaza proprietatea ca pe o categorie economico-juridica.
Astfel, proprietatea ca categorie juridica ia nastere la aparitia statului si dreptului si reprezinta rezultatul fixarii in norme juridice, a raporturilor economice privind posesia, folosirea si dispunerea bunurilor materiale.
I – Reglementarea juridica a raporturilor de proprietate se face cu anumite norme care stabilesc posibilitatea sau imposibilitatea de apartenenta a bunurilor materiale a anumitor personae, prevazind modul legislativ de insusire economica a lor(Const. art.9).
II – Determina limitele si modul de comportare a posesorilor de bunuri materiale, adica atributiile lor.
III – Includ instrumentele juridice de protectie a starii de insusire, de antrenare a altor persoane.
Totalitatea normelor care reglementeaza raporturile de proprietate au un caracter complex.
Dr. proprietatii asupra pamintului cuprinde :
* institutia de drept ale carui norme sunt fixate in Constitutia R.M., Codul Civil, Codul Funciar ;
* raporturi de proprietate in care in afara de proprietar sunt si alte subiecte purtatoarede drepturi si obligatii funciare(organele de reglementare a regimului proprietatii funciare si de tinere a Cadastrului Funciar de Stat) ;
* atributiile subiective ale proprietarilor funciari, astfel proprietarii pot face actiuni de a lucra terenul desinestatator, de a face lucrari de ameliorare, pot inactiona sa se abtina de la actiuni ce ar leza dr. altor proprietari sau care ar cauza prejudicii terenului, au dr. la revendicare, despagubiri
* actiunea juridica care genereaza raporturi intre proprietari s.a. subiecte de drept.
Dreptul de proprietate asupra pamintului poate fi privit :
– obiectiv ;
– subiectiv.
Sens obiectiv – institutie de drept ale carui norme reglementeaza dr. de proprietate funciara ca stare de apartenenta a loturilor de teren.
Sens subiectiv – este posibilitatea oferita proprietarului in vederea posesiei, folosintei si dispunerii de terenul ce-i apartine cu putere proprie si in interes propriu, prin actiuni ce nu contravin legislatiei si nu lezeaza interesele legitime ale altor persoane.
Atributele proprietarului sunt :
– posesia ;
– folosinta ;
– dispozitia.
Pentru dr. de proprietate funciara este specific ca atributele proprietarului au un caracter independent si nu se bazeaza pe dreptul altor persoane.
In acest sens, pe de o parte continutul atributelor este stabilit prin lege, in al doilea rind, proprietarul exercita de sinestatator.
Un aspect important al atributelor proprietarului consta in faptul ca acestea sunt limitate.
Dreptul de proprietate, in general, si cel funciar, in special, nu au fost niciodata absolut nelimitate.
Posesia – terenului este posibilitatea stabilita de lege a proprietarului de a stabili, de fapt, lotul de teren.
Posesia este mijlocul indispensabil al fiecarui proprietar pentru a-si realiza scopul adica utilitatea economica a proprietatii sale.Unii autori considera ca posesia nu poate fi separata de folosinta, deoarece pentru a folosi un bun este necesar mai intii sa se afle in posesia lui.Spre deosebire de posesia unor bunuri obisnuite pe care proprietarul le poate avea si stramuta in alt loc, posesia terenului poarta un caracter conditional, deoarece stapinirea lui e limitata.Posesia terenului e realizata prin transmiterea in natura a proiectelor de organizare a teritoriului si prin confirmarea hotarelor loturilor, prin instalarea bornelor.Pentru PF si PJ subiectele dr. de proprietate privata, atributul de posesie a terenului este indispensabil de obligatiunea acestuia de a folosi lotul conform destinatiei.
Folosinta – posibilitatea proprietarului de a beneficia de calitatile utile ale bunului in scopul satisfacerii necesitatilor sale materiale si culturale. Folosinta ofera proprietarului dr. de a intrebuinta bunul pe acesta il produce.
In ceea ce priveste dr. de folosinta ca atribut al proprietarului funciar este posibilitatea admisa de lege privind exploatarea economica a terenului, folosirea calitatilor sale utile si exploatarea economica a terenului, folosirea calitatilor sale utile si exploatarea lui in scopul obtinerii productiei agricole.
Acest atribut are 2 forme de baza :
– dr. proprietarului de a folosi terenul agricol ;
– in forma gospodaririi libere a terenului, proprietarul are dreptul sa efectuieze lucrari de ameliorare, constructia sistemelor de irigare si a constructiilor auxiliare.
Normele constitutionale statuiaza :
Satatul garanteaza realizarea libera a dr. de proprietate in formele solicitate de titular, insa gospodarirea libera a terenurilor nu poate fi tratata ca o activitate integral arbitrala.
In acest sens s-a stabilit ca libera activitate gospodareasca nu trebuie sa cauzeze prejudiciu mediului inconjurator si sa lezeze interesele legale a altor persoane.
Dispozitia – asupra terenului este posibilitatea admisa de lege de a determina soarta juridica a acestui teren.
Ca atribut al proprietatii funciare poate sa se manifeste sub mai multe forme :
• modificarea starii de fapt a loturilor de teren, ceea ce atrage dupa sine schimbarea statutului juridic ;
• modificarea regimului juridic al terenului ;
• modificarea componentei proprietatii funciare (exp. Atribuirii terenului in arenda, folosinta funciara, retragerea terenului de la proprietari pentru necesitati de stat si sociale, procesul de schimb a terenurilor inter proprietarii funciari).
Legislatia in vigoare stabileste si unele restrictii dictate de limitarea suprafetelor de teren in spatiu si imposibilitatea inlocuirii terenurilor prin alte mijloace de productie.
Aceste ingradiri pot fi divizate in :
– permanente ;
– temporare.
Ingradiri permanente :
→ obligativitatea de a pastra cerintele de folosire rationala a terenurilor ;
→ de conservare a capacitatii ecologice si protectia lui ;
→ de a nu leza dr. si interesele legitime ale acestor detinatori de teren ;
→ de a respecta conditiile speciale a terenurilor agricole de calitate superioara ;
→ dr. statului in persoana organelor sale de a retrage terenurile de la proprietar cu prelabila si dreapta despagubire, pentru necesitatile de stat si sociale.
Ingradiri temporare :
→ folosirea terenului strict dupa destinatie ;
→ posibilitatea incheierii tranzactiei de vinzare-cumparare a terenului.
Structura dr. de proprietate funciara :
1. Obiectul – suprafete de teren destinate nevoilor mijloc de producere sau baza operationala transmisa in mod stabilit unui subiect concret si care se afla in posesia,folosinta si dispozitia lui.
In acest sens pot fi determinate 2 tipuri de terenuri:
– terenuri aflate in stadiul de trecere in proprietate;
– cele care au trecut in proprietate.
Nu pot fi considerate ca obiect a dr. de proprietate terenurile care au trecut in proprietate illegal.
2. Subiecti – sunt proprietari de terenuri funciari recunoscuti in modul stabilit de lege, cum ar fi : stabilirea, administrarea si dispunerea proprietatii de stat asupra terenului este exercitate de Guvern, autoritatile publice locale, PJ si PF.
3. Continutul – dr. proprietarului privind posesia, folosinta si dispozitia suprafetei de teren aflata in proprietate.
Aceste atributii pot fi :
– generale ;
– speciale.
Generale sunt : dr. si obligatiile propietarilor funciari privind unele actiuni intreprinse fata de teren sau abtinerea de la asemenea actiuni.
Fiecare proprietar are dr. de a gospodari terenul, de a-l transmite prin mostenire, arenda, a-l ipoteca, a-l schimba, vinde sau dona. Proprietarul e obligat sa foloseasca eficient terenul in corespundere cu destinatia lui prin metode ce nu dauneaza obiectul si resursele naturale, sa achite la timp impozitul funciar. Obligatiunile proprietarului sunt parte a atributiilor dictate de legea ce necesita o executare certa. Astfel folosirea terenuluidupa destinatie este o obligatie a proprietarului, a carei nerespectare atrage dupa sine sistare dr. de proprietate asupra terenului.
Cele speciale sunt conditionate de particularitatile loturilor de teren aflate in proprietate.
Reiesind din faptul ca insusirile terenului sunt variate si legislatia contine obligatia suplimentara pentru proprietate (exp. Suprafetele pe pante trebuie lucrate prin metode care ar exclude eroziunea solului, unele trebuie supuse recultivarii, iar cele degradate, irestabilibile in timpul apropriat, supuse conservarii).