În conformitate cu prevederile art. 135 alin. 3 din Constituţie, proprietatea publica aparţine statului sau unitaţilor administrativ-teritoriale, adica comunei, oraşului, municipiului şi judeţlui. Din acest text de lege rezulta ca subiecte ale dreptului de proprietate publica sunt statul şi unitaţile administrativ- teritoriale. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica sunt prevăute in Constituţie, legi organice şi legi ordinare. Astfel, in alin. 4 al art. l3 din Constituţie se prevede ca „Bogăţiile de orice natură ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. Enumerarea făcuta de Constituţie bunurilor ce formează obiectul dreptului de proprietate publica nu este exhaustivă, de indată. ce face precizarea el pot constitui obiect al acestui drept şi „alte bunuri stabilite de lege“.
Legea fondului funciar in art. 5 enumeră categoriile de terenuri ce formează obiectul dreptului de proprietate publică: „terenurile pe care sunt amplasate construcţii de interes public, pieţe, cubi de comunicaţie, regle stradale şi parcuri publice, porturi şi aeroporturi, terenurile cu destinaţie forestieră, albiile râurilor şi fluviilor, cuvetele lacurilor de interes public, fundul apelor maritime interioare şi ale mării teritoriale, ţărmurile Mării Negre, inclusiv plajele, terenurile pentru rezervaţii naturale şi parcuri nationale, monumentele, ansamblurile şi şisturile arheologice şi istorice, monumentele naturii, terenurile pentru nevoile apWirii sau pentru alte folosinţe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care prin natura lor, sunt de uz sau interes public“.
Adaptând criteriul apartenenţei la domeniul public a tuturor bunurilor care prin natura lor sunt destinate uzului ori interesului public, Legea fondului funciar creează posibilitatea ca, prin schimbarea destinaţiei sale, un bun ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate publica, să poată deveni obiectul dreptului de proprietate privată.
De asemenea, Codul civil în art. 476-478 enumeră o serie de bunuri ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publica. Printre aceste bunuri figurează drumurile mari şi mici, precum şi uliţele care sunt in sarcina statului, fluviile şi râurile navigabile sau plutitoare, ţărmurile, adăugirile către mal pe locurile de unde s-a retras apa mării, porturile naturale sau artificiae, malurile unde trag vasele şi îndeobşte toate phile din phnantul Romaniei care nu sunt proprietate private, averile vacante precum şi cele ale persoanelor ce mor şi nu au moştenitori sau sunt lepădate, pogile, zidurile, şanparile şi inthriturile pieţelor de război şi ale fortăreţelor, toate cât timp servesc uzului public. Textele Codului civil privind enumerarea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publica au fost supuse unor nedreptiţite critici, fiind considerate ca lipsite de claritate şi imprecise, deoarece sunt incluse printre aceste bunuri şi uncle ce pot alcătui obiect al dreptului de proprietate private . Clădirile nu sunt prevăzute de lege ca făcand obiectul dreptului de proprietate publica, totuşi ele alcătuiesc obiectul acestui drept atunci cand ele sunt accesoriu al terenurilor ce fac obiectul proprietaţii publice, curn ar fi gee, podurile, farurile etc. şi atunci cand ele sunt afectate uzului public (clădirile-ministerelor, primăriilor, prefecturilor, biblioteci şi muzee publice etc.).
Obiectul dreptului de proprietate publica îl pot alcătui şi bunurile mobile cu condiţia ca aceste bunuri să fie destinate a servi folosinţei publica, adică prin funcţia lor să, fie indispensabile serviciului şi utilităţii publice, pe de o parte, iar pe de altă parte, să se supună. regimului juridic previzut de lege pentru aceste bunuri. Intră in această categorie, tablourile
dintr-un muzeu, cărţile unei biblioteci publice, documente de arhivă puse la dispoziţia publicului etc.
În funcţie de intinderea utilităţii şi interesului public, un bun ce alcătuieşte obiectul dreptului de proprietate publica poate fi clasificat ca fiind bun „de interes national, caz în care proprietatea asupra sa, in regim de drept public, aparţine statului, sau de interes local, caz in care proprietatea, de asemenea, în regim de drept public, azine comunelor, oraşelor, muncipiilor sau judeţelor“ se precizează in art. 4 alin. 2 din Legea fondului funciar. Pentru delimitarea bunurilor de interes national de cele de interes local şi judeţean a fast adoptată Hotărârea Guvernului nr. 113/1992 in care in funcţie de uzul şi interesul pe care îl prezintă aceste bunuri au fost enumerate bunurile de interes national şi cele de interes local. In legătură cu obiectul dreptului de proprietate publică se impune o precizare de ordin terminologic. Astfel, deşi Constituţia utilizează termenul de proprietate publică, in unele legi speciale se folose ate expresia de „domeniul public“. Credem şi noi, alături de ambii autori, că cei doi termeni folosiţi de legiuitor sunt identici din punct de vedere juridic
Dreptul de proprietate publica se deosebeşte de dreptul de proprietate privată şi sub aspectul caracterelor juridice proprii pe care le prezintă, caractere ce-i conturează un regim juridic propriu şi distinct faţă de dreptul de proprietate private Intr-adevăr, potrivit art. 135 alin. 5 din Constitute, „Bunurile proprietate de publica sunt inalienabile“. In dezvoltarea prevederilor constiţionale, in art. 74 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 cu privire la administraţia publica locală se prevede că „bunurile ce fac parte din doweniul public sunt inalienabile, imprescriptibiie şi in-sesizabile“.
Legea fondului funciar, n art. 5 alin. 2 prevede că terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă legea nu dispune altfel.
Bunurile ce alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate publică fiind scoase din circuitul civil, inseamnă că ele nu pot fi instrăinate prin transmiterea dreptului de proprietate sau constituirea de drepturi reale, dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.
Cu toate acestea, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. 5 din Constituţie, bunurile ce fac obiectul proprietăţii publice, in condiţiile legii, pot fi date in administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate.
In completarea acestor prevederi constituţionale, Legea nr. 69/1991, in art. 76 alin. 1 dă dreptul consiliilor locale şi judeţene să hotărascăl cu privire la concesionarea, închirierea şi gestiunea bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publică.
Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil, neputand fi opuse proprietarului nici prescripţia achizitivă şi nici, după caz, posesia de bunk-creding. Aceasta însă că dreptul de proprietate asupra bunurilor ce fac obiectul dreptului de proprietate publică nu poate fi dobindit de nici o alth persoană prin prescripţia achizitivă, in cazul bunurilor imobile sau proc posesia de bună-credinţă, in cazul bunurilor mobile. În legătură cu aceasta in art. 1844 C.civ. se prevede că. „Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaraţie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate private, ci sunt scoase afară din comeg”.
Pentru terenuri, in alin. 2 al art. 5 din Legea fondului funciar se prevede in mod expres că dreptul de proprietate publica ce are ca obiect terenuri „este imprescriptibil“. Aşa curn s-a mai aratat, o prevedere similară cuprinde şi art. 74 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 care face precizarea că dreptul de proprietate publica este imprescriptibil.
Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil şi sub aspectul prescripţiei extinctive, titularii acestui drept putand exercita oricand acţiunea in revendicare pentru apărarea dreptului lor.
Dreptul de proprietate publica este, de asemenea, şi insesizabil în sensul ca bunurile ce alcătuiesc obiectul acestui drept nu pot fi urmarite de către creditori pe cale de executare silită.
Dacă aceste bunuri ar putea fi urmărite de entre creditori s-ar crea posibilitatea ca în mod indirect să se poata dobandi şi un drept de proprietate asupra lor, ceea ce ar contraveni caracterului inalienabil al acestui drept.
Datoriile statului şi cele ale unitaţilor administrativ-teritoriale se platesc şi se 1ichidează prin aplicarea unor norme financiare speciale, acestora fiindu-le inaplicabile prevederile legale de drept comun referitoare la urmarirea silită.
Caracterul insesizabil al dreptului de proprietate publică rezulta in mod indirect şi din dispoziţiile art. 41 alin. 1 ale Constituţiei in care se prevede „creanţele asupra statului sunt garantate“. In temeiul acestor prevederi, creditorii statului şi ai unitaţilor administrativ-teritoriale, pot urmari pentru satisfacerea creanţelor lor exigibile numai mijloacele băneşti pe calea inscrierii lor la buget.
Organizarea exercitirii dreptuIui de proprietate publica este realizată practic, in condiţiile legii, pentru bunurile de interes public national de către guvem, ministere şi alte organe centrale de stat, iar pentru cele de interes public local de între consiliile locale şi judeţene. In activitatea lor de administrare generală a acestor bunuri, aceste organe, delşi au personalitate juridică nu acţionează ca subiecte de drept civil, ci in calitatea lor de organe centrale sau locale ale puterii executive.
În conformitate cu prevederile art. 13 alin. 5 din Constituţie, bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publica pot fi date in administrarea regiilor autonome ori a instituţiilor publice. Asupra acestor bunuri ele dobindesc „un drept de gospodărire, exploatare şi gestionare, sintagmă prin care sunt desemnate atribuţiile şi imputernicirile acordate organelor de conducere ale regiilor autonome şi instituţiilor de stat privind păstrarea, apărarea şi punerea in valoare a acestor bunuri “
De asemenea, unele bunuri ce fac obiectul proprietăţii publice pot fi concesionate sau închiriate, in condiţiile legii, unor terţe persoane. Procedura şi condiţiile in care poate avea loc concesionarea şi inchirierea sunt prevăzute in art. 25-31 din Legea nr. 1/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de staţ ca regii autonome pi societăţi comerciale şi Hotharea Guvernului nr. 1228/1990 pentru aprobarea metodologiei concesionării, inchirierii şi locaţiei de gestiune.
Join Us On Telegram @rubyskynews
Apply any time of year for Internships/ Scholarships
