Prin acţiunea în revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se găseşte; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului.
Obiectul acţiunii în revendicare îl constituie numai bunurile imobile si cele mobile determinate individual şi de care reclamantul a fost deposedat; obiectul revendicării nu poate fi înlocuit cu alte bunuri de valoare egală ori prin compensaţie bănească.
Prin această acţiune se pot cere şi despăgubiri pentru repararea prejudiciilor cauzate, capăt de cerere subsidiar revendicării, instanţa având obligaţia să se pronunţe asupra ambelor capete de cereri.
Temeiul juridic al revendicării îl constituie dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv.
Acţiunea în revendicare a mobilelor
Art.1909 Cod civil prevede că lucrările mişcătoare se prescriu prin faptul posesiei lor, fără a fi trebuinţă de vreo curgere de timp, redactare necorespunzătoare, deoarece prescripţia presupune curgere de timp, însă textul spune că nu este nevoie de scurgere de timp.
Condiţii
1. se aplică bunurilor mobile corporale, întrucât ele pot fi posedate; alin.1 art.1909 prevede că şi bunurile necorporale pot face obiectul posesiei şi anume titlurile de purtător a căror valoare este încorporată în titlu, ex:acţiunile societăţilor, certificate de proprietate, obligaţiile emise de stat si societăţi; nu se aplică unei universalităţi (succesiunea mobiliară şi fondului de comerţ ca universalitate ori valoarea incorporală).
Textul art.1909 Cod civil nu se aplică:
a. fac parte din domeniul public;
b. sunt accesorii ale unui imobil: mobilier din apartament, ce nu devin mobile prin destinaţie, ci îşi păstrează caracterul lor de bunuri mobile; deci nu ar fi posibil sa se reţină mobilierul pretinzând că se aplică art.1909 alin.1 Cod civil.