a) Obiectivele strategice – pot fi obiective pe termen lung (3-5 ani) şi se referã la ansamblul activitãţilor firmei sau la componentele majore ale acesteia. De exemplu, o firmã poate sã-şi propunã ca obiectiv strategic, în urmãtorii 3-5 ani, o creştere a CA cu 14% în condiţiile scãderii costurilor cu 5% şi a obţinerii unui profit annual de 70 miliarde lei.
b) Mijloacele sau modalitãţile de acţiune – se referã la modalitãţile de realizare a obiectivelor strategice stabilite. Principalele opţiuni strategice pot fi:
– retehnologizarea;
– diversificarea producţiei;
– asimilarea de noi produse;
– pãtrunderea pe noi pieţe;
– specializarea în producţie;
– modernizarea organizaţiei;
– pregãtirea personalului;
– informatizarea activitãţii.
Aceste opţiuni strategice sunt cunoscute sub denumirea de vectori de creştere ai firmei, deoarece indicã direcţia în care evolueazã firma. Adoptarea de cãtre firmã a uneia sau alteia din aceste opţiuni strategice menţionate, influenţeazã sensibil caracteristicile cantitative şi calitative ale activitãţilor desfãşurate de cãtre firmã (de exemplu, opţiunea firmei de diversificare a producţiei implicã: completarea bazei tehnico-materiale prin noi investiţii; modificarea structurii personalului; noi resurse; noi sarcini; noi responsabilitãţi.)
c) Resursele – sunt prevãzute în strategie, de regulã global (sub forma fondurilor de investiţii), distinctiv pentru echipamente (cheltuieli material), resurse umane. De asemenea, se indicã şi provenienţa acestor resurse (proprii, împrumutate, de la stat, etc).
d) Termenele de realizare – sunt incluse în strategii sub 3 concepte:
1. – termene iniţiale – indicã data declanşãrii aplicãrii strategiei;
2. – termene intermediare – marcheazã evoluţiile obţinute în realizarea obiectivelor stabilite;
3. – termenul final – termenul la care se prevede încheierea strategiei respective.
Principalul aspect cu privire la termen îl reprezintã sincronizarea termenelor stabilite, ţinând cont de particularitãţile şi evoluţia celorlalte elemente ale strategiei.
TACTICA ŞI POLITICA
Organic legatã de strategia firmei e tactica în realizarea obiectivelor. Strategia şi tactica sunt noţiuni diferite, deşi ambele concurã la realizarea aceluiaşi scop. Strategiile servesc drept fundament pentru elaborarea tacticilor respective.
Tacticile se deosebesc de strategii prin 2 elemente:
– orizontul de timp mai redus (6 luni – 2 ani dar, de regulã 1 an – pentru tacticã şi se identificã cu planul economic anual al firmei);
– strategia are un grad de detaliere mai pronunţat, cuprinzând elemente suplimentare, în special cu caracter operativ (indicatori de eficienţã globali şi parţiali, structurarea resurselor disponibile, surse de finanţare, principale acţiuni de întreprins, principalii responsabili şi executanţi, ş. a.).
Strategiile şi tacticile reunite exprimã politica firmei într-un domeniu sau altul.
Politica firmei este definitã ca fiind formulãri generale, linii directoare ce orienteazã concepţia şi acţiunile în luarea deciziilor. Politica firmei apare ca o ghidare a gândirii şi acţiunii managerilor în luarea deciziilor. Ea se concretizeazã în modalitatea specificã, proprie de abordare şi realizare a obiectivelor strategice fixate.