ELOCVENTĂ s.f. Însusirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoţionant, convingător. Elocventa=elocinta.Retorica este arta sau stiinta comunicarii placute si frumoase.Ea trebuie sa convinga,sa influenteze auditoriul in asa fel incat ideile,trairile si convingerile noastre sa fie insusite de acesta,sa devina indispensabile si sa ia caracterul unor idei sau hotarari proprii.De multe ori ea nu reprezinta doar transmiterea de idei si ganduri.Trebuie sa ajute la combaterea ideiilor altor oratori.Arma retoricii in aceasta lupta apriga a persuasiunii este elocinta(darul de a ne exprima frumos si convingator).Convingerea se face asadar prin argumentatie bogata,riguroasasi vorbire placuta.
Aparuta in Grecia antica retorica a cunoscut o dezvoltare sinuoasa si cu multe urcusuri si coborasuri.A fost ajutata de prezenta sofistilor,grup de filosofi si de autori precum Demostene,care au colaborat la fundamentarea filosofica si la atribuirea rolului in politica.Odata cu aparitia absolutismului si a consilierului aulic ea cunoaste o noua etapa in dezvoltare.Dominata de elocinta epideictica se raspandeste asupra mai multor domenii.Rostirea textelor retorice in pietele publice duce la ruperea granitelor dintre scris si oral.Pe langa rolul beletristic si persuasiv pe care l-a avut,retorica are si un rol cognitiv,ea facand parte in multe culturi din programa studiilor superioare.In teoria artei elocintei, Aristotel i-a precedat pe latini.Cicero a fost printer primii care a studiat elocinta .Referindu-se la talentul si cultura lui Cicero , unul dintre profesorii sai , Apollonius Molon din Rodos spunea: ,,Te felicit si te admir , tinere, dar plang soarta Greciei vazand ca tu vei duce la Roma singura avere care ne mai ramane: elocinta si eruditia’’.