Stirea radiofonica, beneficiind de un canal de comunicare in stare, din punct de vedere tehnic, sa produca o stire concomitent cu deailarea evenimentului relatat, este, de regula, o stire de anunt (un flash, asadar), care are drept caracteristici principale: universalitatea (intelegand prin aceasta ca, pe cale radiofonica, se poate transmite orice, oricand si oriunde), efemeritatea (datorata faptului ca stirea de radio, neavand un suport durabil de inmagazinare de catre ascultator, asa cum este ziarul pentru cititorul de presa scrisa, de pilda, nu se poate baza decat pe memoria publicului, care. in conditiile actualului bombardament informational, este prin forta lucrurilor, extrem de scurta); continuitatea (impusa de efemeritatea stirii radiofonice, si care presupune reluarea stirii, de mai multe ori. pe parcursul aceleasi zile).
Din punct de vedere stilistic, pentru a se mentine in parametrii caracteristici definitorii, stirea radiofonica – produsa pentru a fi ascultata -impune oralitatea drept principala modalitate de redactare. Aceasta presupune utilizarea unor termeni concreti, a unui vocabular accesibil ascultatorului cu pregatire culturala medie, a unor propozitii sau fraze scurte, precum si evitarea aglomerarilor de cifre, termeni tehnici sau concepte abstracte.
intrucat nu are titlu, stirea radiofonica este tinuta sa acorde o importanta deosebita introducerii (lead – ului), care trebuie sa-si asume si functia de invitatie la audiere.
Un tip de stire specific doar radioului este iristantaneul radiofonic, aflat la granita dintre stire si reportaj, care presupune prezentarea stirii intr-o ambianta sonora proprie desfasurarii evenimentului relatat.