in tarile dezvoltate pentru a beneficia de dreptul la pensie asiguratii trebuie sa aiba o anumita vechime în muncasi sa fi împlinit o anumita vârsta. in Franta, Austria, Anglia pensionarea se face la împlinirea vârstei de 65 ani barbati cu o vechime minima în munca de 30 ani iar pentru femei la împlinirea vârstei de 60 ani cu o vechime minima de 25 ani. in Ungaria barbatii – 60 ani, femei 50 ani, vechime 30 respectiv 25. in Finlanda b/f 65 ani, Norvegia b/f 67ani, SUA 65 ani. Cuantumul pensiei – Albania 70% din salariul mediu pe ultimile 12 luni, Italia 2% pentru fiecare an vechime în munca, cota maxima este de 80%, Belgia -60% pentru persoane singure / 75 % pentru familisti, Rusia 50% pâna la 100% din salariul lunar pe ultimile 12 luni. in unele tari salariatii nu sunt obligati sa se pensioneze ceea ce înseamna ca pot lucra cât traiesc. in alte tari pensionarea este obligatorie pâna la vârsta de 70 ani. in unele tarile din Europa occidentala în caz de boala a salariatiilor sau pensionarilor , asigurari sociale compenseaza partial sau integral cheltuielile de spitalizare, pe o anumita perioada de timp , cheltuieli cu îngrijirea bolnavului de catre medic, precumsi pretul medicamentelor folosite. Masura în care întervin asigurari sociale în acoperirea cheltuielilor cu tratamentul madical difera în functie de nivelul veniturilor salariatilor sau a pensionarilor. Deci la venituri mai mici interventia asigurari sociale este mai maresi învers. Cetatenii care nu sunt cuprinsi obligat în asigurari sociale suporta integral costul tratamentului medical. in caz de boala în unele tari asiguratul are dreptul sa-si aleaga mediculsi spitalul neexistând aceasta posibilitate în alte tari. in România, cheltuielile bugetului pentru asigurari sociale de stat au crescut continuu. Principalele forme de ocrotire a cetatenilor în cadrul asigurari sociale de stat sunt: pensiile, trimiterea la tratament balnearsi de odihna, indemnizatiilesi ajutoarele, unele cheltuieli cu ocrotirea sanatatii.